Pământul prin hublou
chiar este plat,
nu un ou!
O pânză peticită pare,
cu petece romboidale,
cu case microscopice înșirate,
pe fire de ață încurcate,
numite șosele,
sau ape!
În jur,
valuri de negre păduri
și vârfuri de munți stâncoși,
ca niște ridicături,
iar peste toate,
pufoși,
plutesc nori
de vată de zahăr,
albă,
imaculată!
Curând,
totu-i mai mare,
casele-s case,
petecele, arătură…
Motoarele urlă mai tare,
zguduieli, scuturătură,
intrăm într-o mare
de frișcă păstoasă…
Pilotul
vorbește cu voce joasă,
ce zice doar el știe,
o stewardesa,
deloc arătoasă,
mi se adreseza mie,
trezindu-mă din visare:
„Ne pregătim de aterizare!
Rămâneți legați
și
gata să aplaudați!„
Bum!
Lovitură, inerție,
frâne scârțâind, bucurie…
Din nou pe pământ!
Mulțumesc Ție Doamne Sfânt!

24.08.2023