„Talantul” meu, ce mi-a fost dat,
este să nu fiu niciodată ascultat!
Oricât de important ar fi ce spun,
oricât ar fi un sfat de necesar, de bun,
nimeni n-aude, sau mă ia în serios,
așa că pare a fi un „dar” fără folos
să scriu, să spun, ce în minte-mi vine
(că rareori spun lucruri de la mine)!
Dar dacă tot nu-s niciodată ascultat,
nu mai „îmbrac” frumos ce am de relatat,
ci spun în mod direct, mulți spun chiar „dur,”
iar avizațiții reacționează de parcă îi înjur!
(și au dreptate să reacționeze așa:
subconștient ei știu ce va urma!)
De aceea vreau să cer la toți iertare,
cuvintele pot fi cândva un cap de acuzare;
de aceste lucruri pe care acum le ignorați,
veți fi la Judecată probabil întrebați
și nu veți mai putea atuncea spune:
„N-am auzit așa ceva, cât am trăit în lume!„

12.02.2024