În primii ani de liceu am început să merg la concertele  Filarmonicii din Sibiu.
Nu prea aveam eu habar de muzica clasică, de fapt interesul meu era să mă apropii de o colegă de care mă îndrăgostisem și care mergea regulat la aceste concerte!
La Filarmonica (și) ca elev se mergea doar în costum, cravată, pantofi lustruiți și asta chiar și la concerul matineu, unde veneau mai mult elevii, studenții! Totuși nu-i trecea nimănui prin cap să vină în sandale, pantaloni scurți și tricou! Nu cred că i s-ar fi interzis intrarea în sală, dar nu am văzut niciodată pe nimeni altfel îmbrăcat decât ca pentru Filarmonică!
Și asta pe vremea României socialiste nu a celei aristocratice!
Spectatorii veneau la timp, ori nu mai intrau, în cazul în care ar fi întârziat!
Când începea concertul nimeni nu mai tușea, strănuta, sau Doamne ferște vorbea, în afară de câteva cuvinte din partea dirijorului! Toată lumea era concentrată doar pe muzică și se străduia să nu deranjeze în nici-un mod pe cei de lângă el, din sală sau orchestra!
De ce toate acestea?
Pentru că numai așa se putea face legătura între muzică și suflet! Numai așa te puteai apropia cu înțelegerea de ce a vrut compozitorul să transmită!
Numai așa ți se umplea sufletul de muzică încât uitai de tot și de toate! Așa cum am uitat și eu că undeva în sala era și fata de care eram îndrăgostit și pe care aveam să o părăsesc pentru muzica clasică, înainte să-i spun vreodată că o iubesc!
Acum faceți singuri comparația între cei care merg la Biserică și cei care merg la Filarmonică!
Intre cum se îmbracă, comportă unii și alții!
Intre câtă legatură se poate face cu Dumnezeu în condițiile  vânjolelii continue, a vorbăriei continue, a defilarii neincetate a „ispitelor” de toate tipurile și vârstele și legătura ce are loc într-o Filarmonică!
Neînțelegerea și revolta mea vine din faptul că spre deosebire de Filarmonică, unde vin doar iubitorii de muzică clasică (iar cei care vin din alte motive vin cel mult o dată, de două ori și apoi nu mai intra niciodată într-o sală de concerte dacă nu se „indragostesc” de acestă muzică), în biserică vin o mulțime de oameni care au habar de  biserică și nici nu se îndrăgostesc vreodată de ea, în schimb continuă să vină dintr-o inerție de neînțeles!
Să dea Dumnezeu  ca într-o bună să și înțeleagă de ce vin!

1.03.2024