M-a luat frica de discurile de vinyl!
Am un dulap plin de ele și un pick-up nou, ce nu am este curajul să ascult vreunul!
Am încercat, dar este peste puterile mele!
Trecem prin viață destul de neatenți la amănunte și extrem de grăbiți să îmbătrânim parcă! Gustăm din toate bunătățile tinereții, dar în fugă, alergând cu gura încă plină spre următoarea, până într-o zi când ne trezim în imposibilitatea de a mai fugi, sau de a mai gusta și ce e și mai rău, sătui fără sa fi fost cu adevărat vreodată!
Rămân privirile înapoi…
Muzica pe vinyl are un farmec aparte, este mult mai apropiată de suflet, mult mai personală, decât cea de pe un CD, sau dintr-un mp3, chiar dacă e vorba despre aceeași înregistrare!
Sau cel puțin așa simt eu, așa mi se pare mie! Discurile mele erau adevarate „victorii” când reușeam să dau de vre-unul și mai aveam și banii necesari achiziționării!
Să nu va gândiți ca am nu știu ce discuri rare, de valoare! Nu, sunt discuri Electrecord cu formații din tinerețea mea;

Compact, Phonix, Roșu si Negru,  Semnal M samd. 26 de lei bucata, ondulate din fabricație, care înebunesc brațul oricărui pick-up! 26 de lei erau însă foarte mulți bani, pentru un student sarac, fară cartelă, care avea de ales între două zile „de boierie” cu cașcaval pane și cartofi prăjiți la Chios, sau un disc. O Unirea în bar la Hotelul Sport, sau un disc! Un disc pe care, pe vremea când le cumpăram, nici nu aveam pe ce să-le ascult!
În spatele acestor discuri există așadar multe renunțări și mai ales… foame!
Dar nu asta mă sperie, ci textele care acum spre deosebire de atunci chiar le ascult conștient și nu îmi mai produc bucurie ci tristețe! Si ține-te plâns!
Povestile din texte erau pe vremea aceea ipoteze, vise, dar astazi multe sunt amintiri reale; viața e lungă și multe lucruri ne sunt comune, nouă oamenilor!
Discurile,  oricare dintre ele, cu muzica tinereții, răscolesc în mine amintiri și regrete pe care uitasem de mult, sau nici nu știam, că le am!
Devin conștient de trecerea timpului, de faptul că nu mai pot pune în ordine  lucrurile nepuse în trecut, când ar fi trebuit și asta m-a obligat să merg pe o anumită cale, cu tot ce a însemnat calea aceea! Vad șanse avute pe care le-am ignorat! Văd clipe minunate, trăite superficial! Văd multa grabă și mai ales văd imposibilitatea de a mai trăi ceva din ce am trăit! Văd ce am fost și ce sunt și nu-mi place ce sunt, chiar dacă am avut o viața împlinită!
Este poate diferența dintre a trăi și a privi doar viața, iar eu am ajuns la punctul în care mai mult privesc, iar discurile mă fac să fiu conștient (dureros) de asta!
Așa ca n-au decât să stea în dulap!
Să le ascute cine va vrea, când n-oi mai fi eu!
3.04.2024