Se apropie momenul crucial al națiunii, care este din nou chemată la urne, să aleagă dintre mereu aceeași „jucători” propuși, sau auto-propuși, cu dezamăgirea ulterioară obligatorie că nu s-a schimbat nimic, ba „parcă e mai rău, că ăia dinainte măcar…”
Avem însă o constantă, mereu aceeași: din an în an ne merge tot mai rău, până vom ajunge să fim fericiți că nu mai avem, suntem…nimic!
De altfel este de la început clar că oricine v-a prelua rolul puterii (nu puterea, ca asta aparține altora, care nu o vor ceda nimănui niciodată) nu are nici o șansă să schimbe ceva! România este ca echipa FCSB-ului (dintr-un campionat în care mai joacă doar Bulgaria)! Oricâtă valoare individuală ar exista în interiorul ei, nu suntem o echipă unită! Antrenorul nu este antrenor, ci doar joacă rolul acestuia, așa ca îl tot putem schimba cu altul, chiar priceput, că tot nu va avea voie să facă ce știe/trebuie/dorim! Cei care decid ce se întâmplă, în și cu echipa, sunt interesați nu să-i mearga acesteia bine, ci să câștige doar ei mai mulți bani de pe urma ei, mai ales prin vânzări (până mai au ce) chiar dacă ne facem internațional continuu de râsul lumii!
Nu în ultimul rând, când dăm să ieșim în Europa, arbitru ne dezavantajează continuu, astfel că în nici-un caz nu vom putea câștiga vreodată! O știm cu toții, fiindcă o vedem de peste 30 de ani!
Alegerile sunt ca numirea unui nou antrenor la FCSB.
Cel care dorește antrenor, o face pentru bani, pentru ca și el și noi știm că joacă doar rolul antrenorului, fiind de fapt un executant de ordine (venite prin telefon) care de cele mai multe ori sunt în defavoarea „echipei„!
Faptul că se oferă (sau este împins) să fie „antrenor” în conditiile acestea, dă nota de lipsă de caracter! Sau de necesitatea vitală (pentru el) de a face acest pas, dintr-o „obligație” de nerefuzat!
Asa că participarea la alegerea unui nou „antrenor” cu noi „colaboratori” nu are cum să aducă vreo schimbare în bine, până când calitatea este recompensată, cel care conduce este liber sa facă ce dorește pentru binele întregii echipe, nu doar a lui sau a colaboratorilor sai, până când nu suntem tratați internațional ca egali!
Într-un cuvânt până nu ne câștigăm țara înapoi nu putem câștiga niciodată!
Rooomânia!

16.04.2024