Icoana răstignirii de-o privesc,
în fața lui Iisus cel Răstignit mărturisesc:
„Că eu sunt romanul ce Te-a pironit
și acela ce cu plumb Te-a biciut,
romanul care gol Te-a dezbrăcat,
corana cea de spini pe cap Ți-a îndesat
și fiindca sunt batjocoritor și fără milă,
Ți-am dat să bei oțet cu o prăjină
și coastă Ta tot eu am înțepat,
erai însă deja la Tatăl Tău plecat,
căci altfel os cu os Ți-aș fi zdrobit,
să mori mai iute, fiindcă eram grăbit!„

Cine nu crede și spune că mă înșel,
să se gândească că-ar fi făcut la fel!
Iar dacă asta-i pare un exercițiu greu,
să se gândească că pe Dumnezeu,
îl răstignești din nou prin tot ce faci,
când te gândești la lume ca să placi,
când adevărul tare nu-l mărturisești,
prin răul care-l faci deși știi că greșești,
când te alături celor mulți din lașitate,
în loc să înfrunți orice, pentru dreptate!

Când nu te doare suferința nimănui,
ai fi putut și în Iisus să bați un cui!
Când poți un om cu pumnul să lovești,
ai fi putut și pe Hristos să-l biciuiești!
Când poți să râzi de un neajutorat
și lui Iisus Hristos oțet tu i-ai fi dat!
I-ai fi zdrobit genunchii cu-n ciocan,
l-ai fi împuns în coastă, ca acel roman,
căci asta facem noi în loc să „dezertam„
și sus lângă Iisus, pe o cruce să urcăm!

3.05.2024