Am trăit peste 60 de ani pe acest pământ și n-am reușit niciodată să-i înțeleg pe românii din care mă trag!
Destul de repede mi-a devenit clar că nu sunt compatibil cu destul de mulți dintre ei și când am putut să emigrez am făcut-o imediat, fară să o regret vreodată!
Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă rușinez de neamul meu, mi-am păstrat cetățenia, mi-am învățat copiii românește, freamăt pentru România la orice competiție, mă simt în continuare român și nu mă dezic de naționalitatea mea, dar îmi este clar că sunt altfel decât mulți, prea mulți, români cu care am venit/vin în contact!
„Altfel” ăsta nu știu dacă este mai bine, sau mai rău, să fi, dar pe mine mă mulțumește!
Mie „interesul,” aș spune patologic, pentru viața celuilalt îmi lipsește și mă deranjază când cineva „forează” în viața mea! Ajut cu plăcere pe cel care mi-o cere, dacă pot și nu aștept argumentație la cerința lui și nici ca el să se revanșeze cumva, sau cândva!
Nu-mi plac lucrurile „legate cu sârmă,” chiar dacă de nevoie am mai aplicat și eu „metoda” și nu-mi place „lasă că merge și așa” ca „soluție” ce se vrea provizorie, dar de obicei e definitivă!
Nu sunt invidios pe nimeni pentru ce are/este și nu m-a bucurat niciodată faptul că „a murit și capra vecinului”! Pentru mine e prilej de bucurie fiecare care a reușit sa aibe mai multe capre (vii) decât mine, mai ales dacă e român!
Nu mă pot alinia nicicum la opinia generală, dacă nu mă reprezintă și dacă nu sunt convins de ea! Nu-mi pasă că „așa face toată lumea” sau de ce „spune lumea” pentru că „lumea” nu poartă răspunderea mea în fața nimănui și nici nu este „circumstanță atenuantă” pentru nimeni!
Probabil fiind așa, sunt un „om dificil” pentru foarte mulți români dar și ei pentru mine, iar kilometrii care ne separă, ne fac la toți un mare bine!
Din păcate internetul face să dispară distanțele, așa că iată-mă ajuns prin tot ce scriu, din nou în România, din nou printre români! Din păcate și printe, sau mai ales printre, cei de care am fugit și pe care continui să nu-i înțeleg!
De exemplu de azi dimineață, un anumit Vasile Stoiculescu, de care n-am auzit niciodată (probabil nici el de mine până în dimineața asta), familist,  „creștin” (după ce postează în profilul lui pe Telegram cred că se dorește/crede, a fi unul) mă atacă direct, fară să fi discutat cu el absolut nimic în prealabil prin cuvintele: ” faptul că sunteți  un frustrat în Germania care continuați să trăiți acolo, cam mă face să cred că ați îmbătrânit degeaba!”
Să nu credeți că este singurul!
Tipul asta de români, nu doar nu a disparut în ultimii ani, ci s-a înmulțit! Ura asta pentru cei plecați e un fenomen curent și răspândit în România! Noi diaspora l-am ales pe Johannis! Noi dăm sfaturi fără să fi mâncat salam cu soia autohtonă! Noi ne dăm mari cu mașini „bengoase” samd. Noi suntem de vină de tot ce este, sau nu este, în România și nu avem dreptul la opinie, mai ales la o opinie în legatură cu România, fiindcă suntem niște trădători!
La majoritatea invidia este ceea care îi face să vorbească fară să și gândească, cred eu! Oamenii ne invidiază pentru că presupun că o ducem mai bine ca ei. Nici măcar nu o știu, doar presupun! Altfel ce „motiv” ai avea sa jignești pe cineva necunoscut, mă întreb? Sau poate e invidia de a nu a avea curajul de a risca emigrarea? Poate e doar recunoașterea valorii proprii insuficiente pentru a depăși granița?
Nu știu ce probleme are Sile ăsta și nici cei ca el, dar oricare ar fi ele rezolvarea lor nu are legatură cu alții, ci cu ei însăși! Frustrarea de a nu avea ce bănuiesc că aș avea eu si ei nu, nu se poate rezolva decât dacă se străduiesc mai mult să le obțină! Oricât m-ar denigra pe mine, nu o să le aducă nici o ușurare, deci trebuie încercat altfel!
Sau credeți că trebuie să mă scuz poate că (ei cred) o duc mai bine ca ei?

29.05.2025