În ultima vreme este extrem de cald, iar biserica noastră nu are climatizare, ventilatoarele supără pe foarte mulți, așa că au dispărut și ele!
De începerea Liturghiei (mult) mai devreme nici vorbă, fiindcă pentru mulți e greu oricum și la 9.30 să ajungă la biserică!
Singurele soluții rămase sunt ținuta de ștrand și evantaiele (care nu agita doar aerul, ci tulbură prin continua mișcare)!
Am stat pe gânduri să scriu ceva de ținută, dar am renunțat! Au scris alții mai pricepuți și oricum nu e treaba mea să învăț pe nimeni ce înseamnă respectul, evlavia, față de Dumnezeu, Maica Domnului sau Sfinți! Nu e treaba mea să spun nimănui că e un păcat să smintești pe cineva, păcat care ca orice păcat trebuie spovedit și înlăturat din viața ta!
Treaba mea ar fi în biserică să mă rog, să rămân concentrat pe Sfânta Liturghie, dacă aș fi lăsat! Poate s-ar putea, daca aș ține ochii închiși tot timpul! Nu pot! Când eram mai tânar reușeam să o fac mult timp, acum îmi e imposibil; după o vreme amețesc, nu mai spun dacă trebuie să mă mișc, și uneori trebuie, fiindcă nu pot să nu mă îndrept spre preot când iasă cu Sfintele Daruri, sau cădește!
Așa că încerc să stau cu ochii fixați pe iconostas, pe câte un Sfânt din fresca de pe peretele opus, de obicei pe Sfântul Mina!
Tangalache nu sta nici el degeaba însă, că doar s-a muncit ore în șir acasă, până a îmbrăcat femeile așa cum „se cuvine,” adică cu foarte puțin, foarte decoltat, mulat, sau lipsă!
Ajunse în biserică le trimite, indiferent când ajung, să-și etaleze nurii puși bine în evidență, în fața iconostasului! Piei drace!
Mai roagă-te dacă poți! Fă cumva să nu mai fi de pe o clipă pe alta, bărbat! Nădăjduiam că mă va ajuta vârsta, dar se pare că într-adevăr vârsta e doar un număr!
Similar cred ca gândește și o femeie când apare un mascul cu musculatura picioarelor, brațelor și a pieptului, la vedere! Cel puțin cele tinere!
Problema mare pe care o văd eu este ca rugăciunea comună, dacă dorim să aibă putere, trebuie făcută în același spirit! Asta înseamnă că ar trebui să venim la biserică ca să-i plăcem lui Dumnezeu! Numai lui, nu și oamenilor! Oamenilor trebuie doar să nu le fim sminteală, piedică în rugăciune! Intr-o biserică în care plutește un duh de desfânare (nu vă mințiți când vrei să placi altuia/alteia decât soțului/soției așa se numește!), în locul celui al credinței, rugăciunea, folosul, este cel mult zero!
Să stăm bine, să stăm cu , să luăm aminte!
16.08.2024
17 august 2024 la 19:35
bunicu se ducea imbracat cu cel mai bun costum…
17 august 2024 la 19:46
Toți bunicii noștri făceau la fel; costum, port, sau hainele „de duminica”! Dar erau alte timpuri, adică de cald era la fel de cald dar alta era credința! Nu-i era nimanui imposibil sa tina post mucind zi lumina pe camp, acum 6 ore in biroul climatizat postul e imposibil! Post insemna varza, fasole, orez in cel mai bun caz, azi sunt inlocuitori vegani de branza, salam, untură, de carne…de orice, si tot e greu!
Privegherea era ceva normal, azi intr-un oras mare din occident daca sunt doua biserici romanesti si una face priveghere (cealalta niciodata) nu vine un singur „strain” din parohia care nu face! La fel cand vorbeste un staret athonit! Utrenie? Doamne fereste, bine e daca ajung la Impartasanie cu copiii! samd
6 septembrie 2024 la 20:04
Acest articol m-a dus cu gândul la Patriarhul Pavle al Serbiei:
Este cunoscut ca patriarhul se deplasa pe jos sau in transport public, fara garda de corp sau alti insotitori. Oricine dorea putea sa se apropie si sa vorbeasca cu el in mijlocul strazii sau la resedinta acestuia.
In una din zile, diaconul care il insotea pe Patriarhul Pavel povestea despre o lectie primita din partea marelui ierarh, pe când mergeau ei o data, impreuna, la Biserica Banovo.
“Cu ce vom merge intr-acolo? Cu masina?” – a intrebat diaconul.
“Nu. Cu autobuzul!” – ii raspunse Patriarhul in mod categoric.
“E aglomeratie mare, zapuseala de nedescris in autobuz. Nu e nici foarte aproape…”
“Mergem asa! – i-a retezat vorba scurt Patriarhul.
“Prea Fericirea Voastra” – a incercat sa il induplece din nou dicaonul – “ e vara si oamenii merg mai mult goi in autobuz. Nu se cade…”
“Stiti ce, parinte,” – a raspuns linistit Patriarhul – “vede fiecare ce vrea!”
sursa:
https://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2014/10/31/exemplul-unui-patriarh-care-a-ajuns-om/
7 septembrie 2024 la 3:46
Un Sfânt cum nu prea se mai nasc astăzi!