A doua viață de-am primit,
nu am pretenții și ar fi greșit,
când greutățile mă copleșesc,
să uit lui Dumnezeu să-i mulțumesc!

De fiecare boală, sau trădare,
de anii plini de zile amare,
de lipsa de iubire îndelungată,
de ura doar spre mine îndreptată!

De viața uneori de boschetar,
de faptul că nu am încă habar,
de ce într-una peste mine vine,
mai ales răul, rareori un bine!

De ce „dobânzile” ce eu primesc,
contrariul sunt la tot ce „investesc”?
Dispreț, când eu depun iubire,
la complimente încasez jignire,

batjocură pentru respect
și nedreptate, de sunt drept!
Iar pentru sufletul din palmă,
primesc cel mult câte o sudalmă!

Dar orișicât mi-ar fi de greu
continui mulțumind lui Dumnezeu;
fiindcă în loc în iad să putrezesc,
în viața asta a doua, pătimesc!

7.03.2025