Daca tot va plac rimele …

STERGARUL

La Cina cea de Taina, in camera de sus,
Inconjurat de-apostoli S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
Pe painile calde, pe mielul fara vina.
Era placut prilejul si toate pregatite;
Dar, vai! … uitase gazda o sluga a trimite:
Un rob sau o copila, ca dup-a vremii lege,
Cureaua de pe glezne pe rand sa o dezlege,
Sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se intrebau in cuget cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?
O, iata-i cum se-ncrunta privind cu tulburare;
Si vasele cu apa, si praful pe picioare
Si Duhul ii intreaba cu soapta lui usoara:
– N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara?
– Chiar eu?… Nu sade bine, eu doar sunt mai batran.
– Dar tu? Tu cel mai tanar?,,,”Eu, stau langa Stapan”.
– Dar tu? Intreaba Duhul acuma pe Andrei;
– Chiar eu? Sunt cel din urma la Domnul, dintre ei?
– Dar tu, doar tu tii punga? Eu, am facut de-ajuns:
Am cumparat merinde si mielul l-am strapuns.
-Tu, Toma, nu vrei sa fii tu oare cel ce spala?
– Sunt trist!… se lupta-n mine o umbra de-ndoiala.
– Dar tu, Matei? Tu, Filip?, Dar tu Tadeu?… Dar tu….
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost: NU! …
Atunci lasandu-si braul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapanul, Cel coborat din cer
Si-nfasurand stergarul, S-a aplecat usor
Sa-si spele ucenicii, ca rob al tuturor!….
De-atunci pe apa vremii, atatia ani s-au dus!
Si-acum a cata oara, Se-aseaza iar Iisus
Prin Duhul Sfant sa-ntrebe pe cei ce-L inconjoara:
N-ai vrea sa-ti pui tu Gheorghe, stergarul asta seara?
Tu sora Marioara, tu Mircea, tu Mihai?
Frumos va fi odata acolo sus in rai!
Dar azi sunt mii de treburi!… Necazul greu ne curma
Nu vrei in lumea asta sa fii tu cel din urma?
E bun un vas de cinste; dar trebuie si-un ciob!…
Nu vrei sa fii tu frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neingrijite, sunt flacari ce se sting,
Batiste-n care lacrimi in taina se preling!
Sunt vaduve bolnave, batrani fara putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mangaiere,

Sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
Sunt suferinzi ce-astepta al Cerului semnal.
Se cere osteneala si jertfe uneori
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori!
Nu manuind cuvantul, cand harul nu ti-e dat;
Cat matura si acul si rufa de spalat!
Cat lingura in cratiti si roata la fantana,
Ciocanu-n tabla casei si-un gard la vreo batrana,
Sa stai de veghe noaptea, la cate-un capatai,
Sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai,
Sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine frate, sa-ti infasori stergarul?
– Chiar eu? Nu sade bine. Eu doara sunt batran.
– Chiar eu? Eu sunt prea tanar, eu stau langa Stapan.
– Chiar eu? Chiar eu? acelasi si acelasi trist raspuns!
Atunci, lasand sa cada cununa Lui si haina
Iubirea fara margini traindu-si iarasi taina
Incet, a cata oara? S-a ridicat Iisus!
Si plin de-atatea ganduri, stergarul, iar Si-a pus!
Asa cum o mladita se-ndoaie langa trunchi,
Stapanul omenirii se-apleaca in genunchi!…
La jugul fara slava, Iisus din nou se-njuga!…
El, Imparatul vietii, din nou e rob si sluga!…
Veniti leprosi ai lumii, murdari de-a ei tarana!
Iisus va spala astazi, cu propria Sa mana.
Veniti voi ce-n pacate nadejdea vi se frange!
Iisus va spala astazi cu propriul Sau Sange!
Voi, frati, goniti mandria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea cu Domnul
Si nu uitati: pe cale orice lucrare-i buna;
Dar, cine ia stergarul, acela ia Cununa!