Eu da. Oare dacă ești rău, plin de invidie, ești egoist, neiertător, neiubitor, oare cu gândurile și faptele tale nu-l hrănești pe cel rău?

Paradoxuri
Autor: Lilia GRUBÎI
Cînd i-a murit soţia, a scris această poveste incredibil de expresivă, relevantă şi astăzi. Textul îmi făcuse ziua, utilă şi plină de sens cînd l-am citit.
„Paradoxul vremurilor noastre este să avem o structură înaltă, dar o toleranţă scăzută; autostrăzi largi, dar vederi înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mari, dar familii mai mici; comodităţi mai bune, dar timp mai puţin. Avem cea mai bună educaţie, dar mai puţină minte; cele mai bune cunoştinţe, dar evaluăm situaţia din ce în ce mai rău. Avem mai mulţi experţi, dar mai multe probleme; cea mai bună medicină, dar o stare de sănătate mult mai rea.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea iresponsabil, rîdem prea puţin, mergem prea repede, ne supărăm prea uşor, ne culcăm prea tîrziu, ne trezim prea devreme, citim prea puţin, privim prea mult televizorul şi ne rugăm prea rar.
Avem cerinţe prea înalte, dar valoare redusă. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urîm prea des. Ştim cum să supravieţuim, dar nu ştim să trăim. Adăugăm ani la viaţa umană, dar nu oferim viaţă anilor. Am ajuns pînă la lună şi înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoştinţă cu noii vecini. Cucerim spaţiul cosmic, dar nu şi sufletele. Facem mai multe lucruri, dar nu şi mai bine. Curăţăm aerul, dar poluăm sufletul. Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm. Creăm noi computere, care stochează mai multă informaţie şi oferă o mulţime de copii, dar comunicăm din ce în ce mai puţin. Este timpul fast-food-urilor şi alimentaţiei incorecte, a oamenilor mari şi a sufletelor mici, profitului rapid şi relaţiilor dificile.
Timpul creşterii veniturilor familiare şi creşterii numărului divorţurilor, caselor frumoase şi distrugerii căminelor familiale. Timpul despărţirilor scurte; scutecelor de unică folosinţă; legăturilor de o singură noapte; excesului de greutate şi pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne ucid. Este perioada umplerii vitrinelor şi golirii depozitelor. Perioada în care tehnologia îţi permite să primeşti o scrisoare şi, în acelaşi timp, să o distribui sau să faci clic pe „delete”.
Ţine minte! Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubeşti, pentru că ei nu sînt cu tine pentru totdeauna. Îmbrăţişează-ţi cu căldură omul pe care îl iubeşti, pentru că este unica comoară pe care o poţi oferi din inimă şi nu costă nici un bănuţ. Spune-le „te iubesc” persoanelor dragi, dar mai întîi simte acest lucru cu adevărat. Sărutările şi îmbrăţişările pot rezolva orice problemă atunci cînd vin din inimă.
Ţineţi-vă de mînă şi bucuraţi-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit moment, omul nu va mai fi lîngă tine. Fă-ţi timp pentru iubire, pentru comunicare şi fă-ţi timp pentru a fi capabil să împărtăşeşti tot ce ai de spus. Pentru că viaţa nu se măsoară în numărul de respiraţii, ci în momentele care-ţi taie respiraţia.”
Cu toţii cerem sinceritate, dar continuăm să nu o folosim. Chiar trebuie să pierdem ceva sau pe cineva realmente important ca să înţelegem că ceva nu merge tocmai bine şi trăim nu chiar corect?