Partea  1 …
Partea  2 …

3. Când cerul coboară pe pământ, ar trebui să ne „urcăm” la cer!

Credem, mulți și susținem, că Iisus Hristos participă la Sfânta Liturghie, fiind de la început acolo și nu doar sub formă de pâine și vin! În afara Lui o întreagă lume nevăzută, sfinți, îngeri, arhangheli…
Cu toate astea lumea văzută este mult mai importantă pentru noi și ca atare în orice moment al Liturghiei am ajunge ( că nu prea venim de la început fiindcă slujba e lungă și nu suntem de loc convinși ca Iisus e acolo) este foarte important să ne salutăm „frații” cu care ne înțelegem, să-i îmbrățișem, să facem schimb de ultimile impresii, de mici atenții, că nu se știe daca mai apucăm … peste o oră!
Apoi orice idee strecurată de Tangalaki în mintea cuiva, trebuie rapid împărtășită cu vecinul de strană, sau cu prietenul din partea cealalta a bisericii: „Știi ce mă gândeam în timpul Prefacerii Sfintelor Daruri? Să vând mașina!„
sau „Ia uite că lumânarea de pe o colivă nu stă în unghi de 90° , mă duc sa o îndrept!”
Mai rău decat vorbaria și alergatul de ici colo fară noimă în timpul Liturghiei (un păcat mai mare decât neparticiparea la Liturghie!) este dorința de a da sfaturi celor „noi„, sau neștiutori! Aici e o zonă foarte sensibilă în care trebuie multă diplomație, discreție și desigur „catehismul” trebuie făcut după Liturghie! Un sfat dur, dat chiar, sau mai ales, de un preot de față cu alții, poate face ca cel „nou” să nu mai intre în biserică niciodată, iar tu care ai vrut să-l „ajuți” o să duci cu tine pe lumea cealaltă vina nemântuirii lui! Când aveți astfel de porniri întrebați-vă dacă sunteți puși învațători și dacă da, alegeți momentul potrivit, tonul, locul și mai ales persoana potrivită să o facă, respectiv un prieten al celui „nou„!
Corul este ceva nou în ortodoxie, răspunsurile (chiar cele cântate) sunt partea întregii adunări din biserică, nu doar a unora cu voce si ureche muzicală! Liturghia nu-i spectacol pentru nimeni și mai ales pentru enoriași, ci conlucrare! Iar daca nu ai voce sau ureche muzicală tot trebuie să participi …în șoaptă!
Dacă cântăm împreună cu alții, nu trebuie să ieșim în evidență ca „soliști” nici prin intensitatea vocii, nici prin efecte vocale (de fierăstrău de exemplu, nu râdeți că nu-i glumă!) nici printr-o viteză sporită față de restul! Cor (și cel format din toți enoriașii) înseamna să te subordonezi grupului, orice altceva e mândrie, deranjază și nu-și are locul în biserică!

                   va mai urma…