Ce nu fac, oamenii cu, pentru, trupul lor, care este doar „împrumutat” pe o scurtă perioadă de timp? Câteodată ai putea crede că scopul vieții este doar sa aibe grije de el, să-i prelungească termenul de valibilitate! Marea grije de el, este fie ca să trăiască mai mult, fie să pară prin el, mai atractivi.
În ambele cazuri este o greșeală fiindcă nimeni nu va trăi o singură clipă mai mult, sau mai puțin, datorită eforturilor sale sportive, sau de alt fel, decât a hotărât Dumnezeu! Iar ca să-l faci pe Dumnezeu să se „razgândească” e nevoie de un suflet „lucrat„, nu de un trup lucrat!
Atractiv este ceva ce ține doar de privitor: pentru cineva un corp lucrat e atractiv, pentru altul e respingător! Pentru cineva un corp cu tatuaje poate fi interesant (zic și eu, dar cu greu îmi pot închipui așa ceva) în timp ce pentru mulți interesul este zero pentru un trup îmbrăcat tot timpul cu aceeași cămașa pestriță! (Concursurile de Miss dovedesc cât se poate de clar lucrul acesta! )
Apoi am văzut sute de perechi „dezchilibrate„, unde unul dintre ei era de nota 10, iar de celalalt te întrebai cu ce o fi putut să-i întoarcă capul prechii, așa că atractivitatea, corecturile de frumusețe sunt supraevaluate, fiindca iubirea după cum știm…e cam oarbă!
Unii oameni își respectă trupul așa cum și trebuie, fără să exagereze fiindcă el este „Templul al Sufletului„, alții își bat joc de el prin tot ce pot: tatuaje, belciuge, tăieturi, prin alcool, sau alte droguri, prin operații estetice, sau printr-o lipsă minimă de grije!
Unii exagerează cu grija pentru trup care este purtat pe la toți medicii, în timp ce sufletul rare ori este dus acolo unde se poate și el „hrăni„: în fața icoanei, a scaunului de spovedanie, în fața Potirului, într-o biserică, la o Liturghie!
Grija pentru trup merge până dincolo de moarte; foarte mulți își fac mari griji că trupul lor ar putea fi atins după moarte de stricăciune, așa că doresc să fie arși, uitând ca oamenii, creștinii în special, dar nu numai, ard doar …gunoaiele!
Prin comparație foarte puțini din cei pro-incinerare și-au făcut, sau își fac vreodată gânduri despre unde va ajunge sufletul lor, nemuritor!
Un alt aspect al raportului avut cu trupul este transplantul de organe! Dificil aspect pentru ca organele se pot preleva doar de la un om viu, ceea ce înseamnă să accepți să fi ucis, altfel spus, să te sinucizi!
Desigur una este să donezi cuiva o bucată de ficat, de măduva, un rinichi și cu totul alta să-i donezi … viața ta!
Ai voie să o faci?
Ca creștin nu!
Viața ta nu-ți aparține, ci aparține lui Dumnezeu și doar Lui i-o poți jertfi, așa cum El a făcut-o pentru noi!
Dar ai libertatea să renunți la viața ta pământeană, cu consecințele cele mai nefaste pentru viața ta cea veșnică!
La fel este în cazul avorturilor: fiecare părinte a pus câte o celulă, atât nu mai mult, dar viața din zigot, nu au pus-o nici-unul dintre ei, ci Dumnezeu Părintele Vieții! Așa că declarațiile care ar trebui să suțină avortul, de tipul „Corpul meu, decizia mea” sunt absurde! Nu mai e doar corpul tău fiindcă Dumnezeu a pus în el o noua viață, care nu-ți aparține și a făcut-o știind că ești o persoană capabilă să crească un copil, că acesta este cel mai bun moment și varianta cea mai bună de copil pe care o poți avea! Asta deși poate nouă ca oameni momentul nu ni se pare deloc propice, poate nu ne credem capabili să creștem un copil, sau încă un alt copil! Noi știm întotdeauna mai bine decât Dumnezeu, deși El cunoaște viitorul și noi nu, deși El poate alinia galaxiile să ne meargă bine, în timp ce noi (fără El) nu putem face nimic!
La fel de absurd este mai târziul: „Eu te-am facut, eu te omor!” Poate am contribuit cu o celulă, cum spuneam, dar nu mai mult!
Suntem doar niște „zidari” care nu au „liantul” care să dea viață unei noi „construcții„! Că celula aceea e foarte importantă nici nu se discută; ea este purtătoarea a mai mult decât genetica întregului neam (nu doar a părinților), de aceea nu e de loc bun amestecul în hotarârea Dumnezeiască de a primi un copil în creștere acum, când vrea El, sau altădată, un alt copil, cu un totul alt amestec de gene, respectiv abilități!
Nu noi hotărâm nici când, nici dacă, vom primi un copil, iar faptul că la unii funcționează de prea funcționează, în timp ce la alții nu funcționează nicicum, demonstrează acest fapt! Mă feresc să scriu „vom avea un copil” pentru ca asta este una din greșelile omenești cele mai frecvente; nuavem un copil, ci primim unul în îngrijire și vom gusta încă de pe pământ și/sau după, rodul îngrijirii noastre, dar si al geneticii neamului, care uneori are alt gust decât cel așteptat! Nu doar noi adulții educăm, formăm, copiii ci și invers! Noi nu plătim doar faptele noastre, ci uneori ale întregului neam! Așa că e ușor să dăm vina pe educația primită de copil, pe părinți lui, doar corect nu prea este, fiindcă doi copii cu aceeași educație și părinți por fi deosebiți ca de la cer la pământ!
De aceea accentul în viață trebuie pus pe suflet! Cu ajutorul lui Dumnezeu și numai cu ajutorul Lui, putem spera la cer pentru noi si pentru cei dragi! Sigur „blestemele” trupului și ale nemurilor din trup, vor rămâne, dar important este doar dacă vor fi și șterse câteva dintre ele! Fericirea aici nu prea contează, deși noi oamenii facem atâta caz de ea, în schimb contează cea de dincolo, a noastră și a neamului nostru!
Asa că nu fiți doar … trup!

28.12.2025