Cum stăteam, dormind, în vis,
Porțile mi s-au deschis,
Și-am ajuns, ca prin minune,
Unde era altă lume;

Nu erau deloc probleme,
Lipsă gânduri, teoreme;
Eram treaz, chiar de dormeam,
Și simțeam, din nou trăiam;

Nici necaz, nici vorbă goală,
Nici oftat, nici gust de smoală;
Era totul clar ca apa,
Semăna un pic cu soarta;

Dar n-apuc să-mi bucur gândul,
Când mi-apare-n zări mormântul;
Două palme scurt mi-am dat,
Să-mi revin, și-am renviat;

Însă gustul ce-a rămas,
Mă tot scoate din impas,
Și s-ajung din nou la EL,
Închid ochii, adorm.. uite-L!

de DanSam 21.12.2019