„Pandemia” fost punctul extrem al libertății oamenilor de pe acest pământ. În toți anii de până la „pandemie” omenirea s-a luptat să câștige drepturile și libertățiile pe care le-a avut până atunci. Cu exepția dictaturiilor pământului, oamenii aveau dreptul să se miște oriunde doresc, să-și expună opiniile oricare ar fi fost ele, să muncească sau nu, după cum doresc, să-și trăiască credința! Aveau toată libertatea și drepturile care nu încalcau libertatea și drepturile celuilalt. Desigur existau (mai există și acum) legi care în fapt arătau unde sunt granițele libertăților și a drepturilor fiecăruia, dar principiul rămânea același: „nu face ce nu ți-ar placea să ți se facă!„
Odată cu „pandemia” am reînceput să ne întoarcem în istorie, să pierdem rând pe rând drepturile și libertățiile câștigate de-a lungul secolelor! Ce am trăit în „pandemie” a fost doar o pregustare a ce ne așteaptă, ca omenire, în viitorul apropiat!
Codul QR digital de pe smartphonuri care facea posibilă libertatea de mișcare funcție de „vaccinarea” care nu a fost obligatorie 😉, pedesele împotriva celor care s-au împotrivit dictaturii medicale, necesitatea de fi aliniat cerințelor statului pentru a călătorii, a merge la un concert, la un meci, de a vizita sau înmormânta prietenii, rudele, dreptul de a muncii sau nu, samd vor fi normalitatea de mâine! Mâinele în care Codul QR digital de pe smartphonuri va fi obligatoriu în toată lumea, pentru totdeauna! Mâinele în care banii lichizi nu vor mai exista și a căror dispariție va duce și la dispariția libertații pe care aceștia ți-o conferă! Toți vom fi „transparenți” în ceea ce facem, consumăm, unde ne aflăm, cu cine…
Mâinele în care precum în China deja, vom primi sau ni se vor scadea punctele de care va depinde împreună cu prospețimea „vaccinului” câtă, sau dacă, ni se mai acordă puțină libertate. Adică acea libertate necesară de a călători cu metroul, de a merge la muncă, la doctor, în vizită, care va depinde de cât de „cuminți și ascultători” suntem față de stat. Legile vor proteja doar dreptul „statului” de a fi stăpân peste noi toți, sclavii lui!
Cine nu se aliniază nu va putea cumpăra și vinde, nu va putea călători, nu va avea asistența medicală și v-a supraviețuii doar prin munți și păduri, sau va muri de foame între ai lui, între oamenii care vor vedea în el un dușman așa cum au văzut și în „pandemie„!
Vă mai pare apocalipsa la fel de absurdă sau îndepărtată?
21.08.2026
26 august 2026 la 14:03
Cred ca la fiecare 20-30 ani (cand se naste cate o generatie) trebuie sa fie cateceva „picant” (cel putin in lumea „civilizata”):
– primul razboi mondial (terminat in 1918) si al doilea (inceput in 1939)
– flower-power (anii ’60)
– razboiul rece sau recesiune economica (anii ’80)
– atentatele din SUA (2001)
– pandemia guvid (anii ’20 … 2020)
Ca sa dau si un raspus la intrebarea de final: Daca apocalipsa n-a fost in acele vremuri, poate n-o fi nici acum 🙂
26 august 2026 la 17:25
Da fiecaruia dintre noi „picanteriile” generatiei sale i-au parut a fi „sfarsitul lumii” numai ca eu vorbesc de sfarsitul biblic si parca niciodata nu eram mai aproape de insemnare si robie,sau mai departe de Dumnezeu!
Desigur as vrea sa ma insel si dumneata sa fi cel care ai dreptate! Doamne cat as vrea sa ma insel!
27 august 2026 la 10:28
Cred ca teoretizam prea mult tema asta a apocalipsei.Peste tot si toata lumea a devenit experta in „interpretarea” textelor biblice, desi spre final scrie clar, ca cei care fac interpretari ale Sfintei Scripturi isi vor pierde partea lor din pomul vietii.Ar trebui sa lasam viitorul in grija Domnului si sa ne preocupam de prezent si cum putem fi mai buni,mai cinstiti,mai smeriti,mai intelepti.Eventual sa analizam trecutul si ce putem sa indreptam. Si asa doar Bunul Dumnezeu stie ce,cum si cand se va intampla.Pentru noi e doar pierdere de timp pretios pentru mantuire.
27 august 2026 la 11:32
Ai si nu ai dreptate! Desigur nu trebuie sa ne preocupe tema si teama Apocalipsei (teama pe mine totusi ma framanta ca nu stiu cat de tare sunt in credinta si mi-e teama sa nu cedez!) dar articolul, referinta la Apocalipsa era nu pentru cei credinciosi ci pentru cei care inca mai stau pe ganduri sa o ia pe drumul credintei sau nu! Timp au tot mai putin si zic eu, ca e bine sa stie lucrul acesta!
27 august 2026 la 13:03
Va inteleg temerile,cel mai rau este sa te afli pe linia aia subtire dintre bine si rau,dar pana la urma trebuie cu barbatie sa luam o decizie.Oricum nu avem noi puterea de a ne aprecia stadiul credintei(sau lipsa ei) doar Bunul Dumnezeu stie.Avem Sfanta Scriptura si trebuie doar sa cerem intelepciune pentru a o intelege si putere pentru a o indeplini.Si mai trebuie sa fim sinceri in tot ce facem.Curaj ,nu sunteti singur pe drumul acesta :).Primul care va sta alaturi este Hristos.
27 august 2026 la 18:02
Decizia e luata de ani de zile problema este ca nu stiu cat de tare sunt in credinta (as zice ca nu orea sunt) si daca chiar merit sa-mi sta Hristos aproape!
Sinceritate (fara lipsa de modestie) nu cred ca duc lipsa…