Soarele raze răsfrânge peste toți, peste sicriu, o trompetă prelung plânge și nimic nu pare viu! În față un predicator amintirile le încurcă, cei cerniți la locul lor, în gând sigur le descurcă! Pe sicriu, apoi, cu zgomot, se aud… Continuă lectura →
La revedere Rick și-ți mulțumesc că ai văzut doar omu în mine și nu cum sașii mulți gândesc: „de Bläsch* să te ferești mai bine!” Mă rog la bunul Dumnezeu, acum, să-ți ierte tot ce în viața ai greșit… Continuă lectura →
Doamne, dă-mi o casă mică și nu îmi mai da vecin, să nu-mi mai fie frică vreodată acasă să vin! Lasă-mă să-mi fie acasă ca acasă, nu ca-în gară! Mai te rog, noaptea mă lasă să n-aud vecinii cum zbiară!… Continuă lectura →
Iartă-mă Doamne că iară am uitat, de binele primit să-ți mulțumesc și iartă-mă că ades m-am întristat, când nu primesc mai iute ce doresc. Un an al meu, e o clipă pentru Tine şi știu că Tu nu întârzii niciodată,… Continuă lectura →
De ce mi-e crucea așa grea? Simplu; nu este crucea mea! Când crucea eu mi-am lepădat Domnul cu alta m-a înhămat ! Putea ca să mă lase în iad, dar El mi-a dat o cruce nouă. Acuma când sub cruce… Continuă lectura →
Trupul meu, îmi e străin. Eu? Sunt cel închis în el! iar de acum va fi un chin, să trăiesc în acest fel. Am rămas pe dinăuntru, cel care am fost cândva: cu putere, activ și mândru. Cel de afar’… Continuă lectura →
Țara mea de acum bananieră în care nici bananele nu cresc, „Bandidos” fără nici o manieră Aleşi legal mereu o jefuiesc! „El presidente” om european împarte țara doar cu Europa; nouă ne lasă sigur un buștean din care să ne… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
