Mă simt ca un bătrân actor pe scenă într-o sală părăsită. Sau ca un ceas deșteptător ce sună într-o casă pustiită. Nu mă mai bucură nimic și nu aștept ceva în viitor, un singur lucru nu-îmi explic: încă trăiesc, de… Continuă lectura →
Doamne, te rog ia aminte când ridic ruga spre tine, căci durerea de părinte Tu o știi atât de bine! Nu-i lasa ca să se piardă, pe copiii mei, Prea Sfinte! Fă-i ca pentru Tin’ să ardă şi credința… Continuă lectura →
Când un bărbat, de vârsta mea, de vârsta fiicei lui îşi ia amantă, o face fiindcă e bărbat și ar vrea şi el femeie, în loc de guvernată! Nu-i trebuie de loc o „prospătură” Și lipsa experienței chiar displace Dar… Continuă lectura →
Ma doare sufletul, de acuma înfundat, Prin vene îmi curge ceară și nu sânge Mă simt străin în trup și parcă estompat Văd lângă mine un înger care plânge . Timpul se scurge greu, ca un fluid vâscos, Pe mine… Continuă lectura →
O credință e morală doar cât fondatorul ei. Asta nu-i o vorbă goală ci e o vorbă cu temei. Oameni toți acționează după cum le e conștiința, iar aceasta se formează după cum cere credința. Iar la rândul ei credința,… Continuă lectura →
Vrem o țară ca afară, mai ales când e să luam. Nu mai vrem o altă țară când e vorba să şi dăm. Vrem ca în occident spitale, multe și să nu dăm șpagă. În schimb, nu vrem catedrale… Continuă lectura →
TOAMNA e Vinerea Mare. frunzele au pete de sânge, viața se stinge și moare, la fiecare sufletul plânge. IARNA e Sâmbăta Mare. E liniște, nici o mișcare, pare o lungă așteptare, deprimantă lipsă de Soare. PRIMĂVARA este Înviere. În… Continuă lectura →
Degeaba îi masa îmbelşugată, dacă n-ați fost să luați lumină! Trupul se bucură încă o dată, dar sufletul, flămând, suspină! La trup voi vă rugați cu „Tatăl nostru” iar sănătatea-i „pâinea” ce-o doriți! O viață îmbelşugată raiul vostru; iar… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
