Ninge fără încetare, de vreo 3-4 minute, lumea a început cu sare, cu omătul să se lupte! Frezele pentru zăpadă, dau rateuri la pornire și continuă să cadă, fulgi din cer, fără oprire! Tot poporul e afară, cu lopeți și… Continuă lectura →
Un singur anotimp eu am trăit; căci viața mea a fost doar toamnă! Acuma, ajunsă-i iată la sfârșit, și simt deja, fulgi reci de iarnă! Au fost și zile ca de primăvară, vreo câteva și m-am îndrăgostit! Au fost și… Continuă lectura →
Luna lui Undrea nu-i ce trebuia! Nu e serioasă nefiind geroasă, nu lasă să cadă urmă de zapadă, este bine în plus cu grade Celsius! Plouă în neștire, plouă fără oprire, iar Moș Nicolae înoată prin ploaie și ajuns în… Continuă lectura →
Plouă! Nu plouă, toarnă! Toarnă cu nerușinare! Poți jura că are normă; într-un ceas vom sta sub mare! E prea mult pentru canale, prin râu parcă circulăm! De mai plouă o oră îi jale: în mașini ne înecăm! Cad stropi mari (cam cât o prună) cu viteze amețitoare, când lovesc de tablă, sună! Muncă pentru … Continuă lectura „Iarna pe…Straße”
Vino, vino, iarnă odată, nu ne da într-una roată! Haide îneacă-ne în zăpadă, toamna ca să nu ne vadă, cu omăt alb ne învelește până spicul încolțește! În april doar să-l topești, câmpul apoi să înverzești si să lași în… Continuă lectura →
Ma simt ca luna lui Brumar șters, cenușiu, fără verdeață, soarele luptă, în zadar, să-mi picure un dram de viață! Sunt fără vlagă, sec și uscat că un ogor arat și neîncolțit! În mine sufletul e înghețat, încremenit, uitat și… Continuă lectura →
Zi de toamnă cenușie; tristă, rece, fără viață… Nici urmă de bucurie, parcă stai cu Moartea în față! Frunze moarte, putrezite, nuci căzute pe trotuare, crizanteme ofilite, ceață, grea, apăsătoare…. Cate un croncănit de cioară dintr-un vârf de pom uscat……. Continuă lectura →
Ploua din cer cu întristare, plouă afar și plouă în mine, cu lacrimi mărunte amare, plouă tăcut cu suspine. Plouă mocnit fără încetare, speranță nu am de mai bine, ploua din cer cu întristare, plouă afar și plouă în… Continuă lectura →
Schimbătoare și zăludă toamna tristă, udă, rece, fără soare, deprimantă, vrea cu frunzele să plece. Frunze moarte colorate din pomi scutură întruna şi cu vânt, cu ploi le bate, nu ar renunța la vreuna Fiindcă toamna are toane, tot mereu… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
