Anul I . Biologie. Grupa mea de studenti. Ora de laborator. Ne simteam mari medici cu halatele noastre albe, călcate impecabil si stetoscoapele agătate de gât. Era ora la care trebuiam sa dovedim ca am ințeles limbajul plămânului, că putem… Continuă lectura →
Gică Contra cică aș fi, dupa Rofștef și Aila (și mulți alții ar consfinți, bine că am ascuns ștampila)! Acum, eu ce să mai spun? Recunosc, nu-s diplomat! La laude nu sunt bun, mai bine critic, mă cert, mă bat!… Continuă lectura →
N-am prea fost un copil bun de student ce să mai spun! Și n-am fost soțul model ca tată-s de nici-un fel, ca bunic nu-s bun de loc, explodez, iau iute foc! N-am fost super-priceput, la nimic din ce am… Continuă lectura →
Se pun flori mari și frumoase, galbene, înmiresmate, la trei litrii măcar șase, fără gâze, nespălate! Zahăr pui, cât vrei, îndată, cel mai bine dizolvat și lămâia feliată, zeama, după ce-a lăsat! Iar borcanul îl pui la soare, cam trei… Continuă lectura →
Decât să am o viață lungă dar fără Sfânta Liturghie, mai bine moartea mă-ajungă la început de pandemie! Iar dacă Sfânta Euharistie cuiva nu îi e „sterilă”, gândul ăsta să se știe, este șoptit de … Sarsailă! Dacă crezi că… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
