A fost odată o firmă mică de 152 de ani, pe care acuma iată o strică, moștenitorul plin de bani. Săracul n-are nici o vină, el este cum a fost crescut; străin, parcă la ani lumină, de steaua unde s-a… Continuă lectura →
A murit șeful meu care ne-a înșelat de zeci de ani. Acum ce folos mai are de grămezile de bani? Bine mult ar fi putut fiind în viața ca să facă. Fiind avar însă n-a vrut, i-a lăsat în cont… Continuă lectura →
Miroase a sarmale și friptură și a cârnați, a șuncă, a piftie… Miroase a supă și a murătură, miroase peste tot, o nebunie! Miroase și-a plăcinte, în casă, a zahar vanilat, a mere coapte…. A vin muscat, sau tamâioasă, a… Continuă lectura →
AJUN DE CRĂCIUN În Seara de Ajun, pe fire de lumină lină în taină îmbrăcaţi – ca într-o zi senină – străbuni şi îngeri lumea o colindă. Săracii şi bogaţii masa-şi pregătesc şi-mpart ce au cu cei ce le sunt dragi – Cei împietriţi doar spre câştig privesc Cei buni îi au alături pe sărmani. […]via Ajun de Crăciun — România Străveche - Ancient Romania
AJUN DE CRĂCIUN În Seara de Ajun, pe fire de lumină lină în taină îmbrăcaţi – ca într-o zi senină – străbuni şi îngeri lumea o colindă. Săracii şi bogaţii masa-şi pregătesc şi-mpart ce au cu cei ce le sunt… Continuă lectura →
Bunicul Ioan a lui Pitulice era plăcut la toată lumea, aș zice că și animalele îi iubeau. Țin minte cum ii vorbea calului: „Hai mă Puiule că nu mă pot urca…” și calul se lasă jos, ca sa il incalece!Ne… Continuă lectura →
Am aproape 60 de ani, sunt un bunic (nu prea grozav) si imi este în continuare dor de bunicul meu, atat de dor, încât speranta ca il voi intâlni „dincolo” alunga frica morții. Bunicul Ioan „a lui Pitulice” era un… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
