Nu mai e mama să mă aștepteîn poartă când mă întorc acasăsă-mi spună „Bine ai venit băiete”cu vocea ei blândă, duioasă! Nu mă mai pierd în ochii ei albaștrii,ce plini de lacrimi străluceau,n-o mai aud târându-și pașiiși-n brațe nu mai… Continuă lectura →
Indiferent de neamul care zace-n noine place ca să fim „eroi,„oricât de neînsemnați am fi, de lași,măcar pentru părinți, măcar pentru urmași! Dar cei mai mulți nu reușesc,decât doar parțial ce își dorescși sunt „eroi” pentru o clipă , un… Continuă lectura →
© 2025 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑