Suntem continuu într-o depășire pe o șosea pierdută în ceață riscând cu moartea o ciocnire, ce circula și ea, venind din față! Desigur sunt indicatoare, dar conștient le ignorăm, căci de n-o facem ni se pare, că mult prea încet… Continuă lectura →
Mi-a bătut la ușe Moartea. Mi-era rău. N-am descuiat! Dar i-am spus, de s-ar putea, să revină …altădat! A plecat cam bosumflată, ea oricum veselă nu-i, mi-a răspuns: „Mai vin o dată dar atuncea să-mi descui! Acum plec că-s ocupată… Continuă lectura →
O altă viața aș fi ales, dacă să aleg s-ar fi putut, în care fericit mai des aș fi trait! Nu s-a putut! Și am să mor sigur curând, tot întristat cum am trăit, sperând că vine al meu rând… Continuă lectura →
Din tot ce eu eram cuvintele au rămas, ca frunzele pe-un ram, de gerul iernii ars! Și acestea sunt uscate fără de sevă în ele părând că-s agățate, de ram, ca niște obiele! Când le va smulge vântul voi dispărea… Continuă lectura →
În zorii zilei un pescar, adus ușor de spate parcă, pe balta dintre dealuri iar norocul și-l încearcă. Un biet pescar, trist și bătân, îi poți citi pe față că multe zile nu-i rămân, din necăjita-i viață. Dispare-ncet in trestii,… Continuă lectura →
Se pare că mă apropii de sfârșit, mai iute chiar decât as fi crezut si tare rău îmi pare că n-am reușit, un pensionar să fiu! Mi-ar fi plăcut! Poate găseam mai multă vreme spre mântuire, la mine, să lucrez!… Continuă lectura →
E mult prea slabă a mea lumină și întunericul din jur nu-l risipește! De rătăcirea celorlalți eu sunt de vină! Iisuse Doamne, ne iartă și ne miluiește! Orbecăiesc cu toții, cad și se rănesc, niciunul dintre ei cărarea nu-o găsește!… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
