O zi ca oricare alta….

M-am sculat bine dispus; faptul ca nu am fost trezit de perechea diabet/prostata decât de două ori se poate numi un somn odihnitor!
Buna dispoziție mi-a trecut imediat când mi-am  măsurat glicemia! Glicemia mea cred ca concurează cu tensiunea sistolică! Concurează în sensul care dintre ele imi oferă mai iute un somn fara pauze! Mă rog știm cu totii că sunt un băiat de zahăr!
Si fiindcă câinele nostru ține cu tensiunea mea, am găsit sufrageria acoperită cu un covor de blană! Asa ca am aspirat înainte să mă spăl pe ochi, desigur cu tensiunea mult peste valoarea glicemiei!
După programul de dimineața și micul dejun m-am gândit să cosesc in grădină, daca tot sunt liber. Mare greseală! Coasa pe benzină a refuzat categoric sa pornească! A cedat înainte sa-mi cedeze mie vreo arteră in cap! Oricum vecinii stateau pregatiti cu celularele in mâna sa sune la 112, cel putin cei care nu se rugau lui Buda sau lui Allah, sa-mi scurteze suferinta!
Mi-am adus aminte ca am un dulăpior cu șuruburi care trebuie agățat pe perete în pivnita. L-am intors si aplecat sa văd distanta dintre găurile de agătare… Din dulap cu șuruburi a devenit dulap pentru șuruburi iar eu vânăt cu spume albe la gură! Cineva bătea cu barosul în tâmplele mele in timp ce sortam miile de șuruburi și piulițe de pe jos!
Am reusit cu greu să mă ridic, sciatica mea considerând ca daca am stat atâta timp aplecat asta e de acum poziția mea normală si dupa multa vreme abia am putut-o convinge ca nu-i normal sa mergi aplecat la 90°.
Am luat-o pe scări in sus, oarecum vertical și târând piciorul stâng după mine. Nu-i place ori șoldului ori meniscului sa conduca operatiunea de urcare a scărilor, asa ca se lasa folositi doar ca picior de sprijin. Astăzi nu aveau chef amândouă articulatiile!
Și daca vorbim de articulații, ajuns în casa nu mai puteam aticula un cuvânt; în sufragerie aveam din nou un covor de lână!
Cu riscul ca divorțez cred că-l dau cu săpun si îl rad!
Sunt obosit mort si ziua abia a început! Unde mai pui ca ce-i frumos am lăsat pe după-amiază! De exemplu, să ii explic diabetoloagei ca nu pot sa-mi fac 6 injecții dintr-un Pen care conține 4 doze!
Afară este deja foarte cald asa ca e o bucurie sa mergi sau sa stai cu botnița pe nas intr-o sală de asteptare! Dacă vedeti că nu mai intru pe aici…nu-i de bine!
Aveți grije de voi si nu cedați în fața copiilor care îsi doresc câine!
Akiiiiii! Hai cu tata în baie!

Adio Salon 4.2 5

20190228_175243
Slavă Domnului mâine pot sa merg acasa!
O sa-mi pun un șnur dinamovist in jurul gâtului si mă ofer soției ca….mărțișor!
Nu stie nimeni inafara mea de ce am venit, cum nu stiu nici eu de ce îmi merge asa bine, în spital! Din momentul în care am intrat aici, tensiunea mea, care mai trei săptămâni a umblat peste 180, a scazut la normal, iar in trei zile de spital a ajuns la 120!
Ma bucur ca plec ca in ritmul asta rămân fără ea!
Glicemia la fel! Nu mai sunt dulce de loc sau nu mai mult ca oricare! (na că am devenit si modest!)
La câtă foame am tras (si trag) sigur am dat ceva kilograme jos! Ăstea trebuie puse urgent puse inapoi fiindcă incepe postul si făra ele 7 săptămâni trebuie să  tin cu mâna de nădragi!
Mai am o noapte de vis cu un aparat legat peste piept, cu un brăcinar peste burtă, un senzor pe arătător și tuburi in nas! Vor sa vadă dacă nu sunt atât de concentrat sa tin tonalitatea și ritmul sforăiturilor încăt uit să mai respir! Ar putea fi cauza crizei hipertensive. Ce nu mi-au spus cum as putea să adorm bobinat in halul ăsta?
Multumesc  tuturor care ați fost lângă mine, mi-a fost sincer mai ușor cu voi toți alături!

28.02.2019
Salonul 4.2

Salon 4.2 1

20190226_163839

Să mă facă de rușine
scăzu tensiunea în mine!
Mai rămân cu voi o vreme
până „acasă” o să mă cheme!

L-am exasperat pe medicul meu! De fapt e specialitatea mea să scot pe fiecare din bocanci si apoi sa-i spun ca ii put mergătorii!
La medic i-am facut in ciudă continuând cu aceeași tensiune de priză ,in ciuda la la dozele lui de medicamente crescute si la tabletele adaugate!
A cedat psihic si mi-a spus : „Bai nene eu am un fond de medicamente pe an si la cat înghiți dumneata de pomană din aprilie încolo trebuie sa tratez  cu ceaiuri! Ia du-te in spital sa vadă ăia pe unde scoti tabletele, de se alege colbul de ele!”
Azi am ajuns in spital si ca sa-l enervez si pe asta, de aici, cu tensiunea sub 160!
De supărare mi-a luat o litră de sânge și a uitat de mine vreo 4 ore pe targă, băgat în toate prizele si emițător de programe de desene animate pe mai multe monitoare!
M-au internat în cele din urmă convinși că imi bat joc de ei, noroc cu pulsul care o luase la deal bine! Daca nu au habar de animale, nu știau că la o vrabie e normal sa-i bată inima repede!
In salon m-au asteptat cu masa pusă si cu un indian pus si el…pe oală!
M-am gândit eu ca se răzbuna ei cumva pe mine si am avut dreptate: mi-au tăiat din porția de tablete si m-au amenințat cu insulina daca îndrăznesc să las glicemia sa crească! Din ce sa-o las ca Benedikt indianul are curul gol tot timpu, cum sa mănânci ceva?
Beau apă! E la discretie si nu crește nici glicemia!
In rest plictiseală! Stau cu o țeavă cu robinet bagată in venă si astept sa mă racordeze si pe mine la ceva!
Mai am un neamț in salon dar de el se ocupă… ca nu face glume: tensiunea lui si glicemia sunt asa cum trebuie ca sa-l injecteze,consulte, sa-l lege de aparate!
Cred ca ma las si eu de glume ca tare imi e foame!
Sper că va urma…