Paradoxul timpului

32362958_178030026228240_2562298856532344832_n-450x450

Ora, abia se târăște…
Anii însă parcă zboară!
Asta mă descumpănește
orișicum tot ne omoară!

La servici, orele par
că nu vor ca să mai treacă,
însă 10 ani dispar,
până spui cuvântul „apă”!

Apoi într-o dimineață
te trezesti îmbătrânit
și înapoi privind la viață,
te întrebi:”Când am trăit?”

20.11.2019

Șoseaua

Nebel-articleDetail-9ca5217f-1056314

Suntem continuu într-o depășire
pe o șosea pierdută în ceață
riscând cu moartea o ciocnire,
ce circula și ea, venind din față!

Desigur sunt indicatoare,
dar conștient le ignorăm,
căci de n-o facem ni se pare,
că mult prea încet ne deplasăm.

Riscăm, de aceea, mult prea des
și mult prea rar avem răbdare!
Accelerăm setați doar pe succes,
ce-i langa drum din ochi dispare!

Și circulăm mereu fără oprire!
Uităm complet sa și trăim
de parca avem trasată ca menire
de drum mai iute sa ne despărțim!

Cândva ajungem. Prea devreme!
Am fost șoferi în viață de succes!
O groapă și un buchet de crizanteme
e premiul castigat, cel mai ades!

3.07.2019

Ultima repriză

62e54fpx26_3tnjuuyfqa_vc060294

N-am dorit sa urc în ring
și cu viata să boxez,
dar deși nu pot să înving
de cedat, nu-o să cedez!

M-a trimis și la podea!
De trei ori. M-a tăvălit!
Dar oricât mă va durea
voi lupta pân’ la sfârșit!

Lovește într-una cu ură,
pumnul ei parcă-i din fier!
Și lovește sub centură;
viața nu prea luptă fair!

În runda anterioară;
un croșeu dur la ficat!
Mai să zbor din ring afară!
Groaznic, însă n-am cedat!

A sunat gongul de acuma!
Pauzele-s de-o ….secundă!
Să vedem ce va urma….
Mă ridic.

Ultima rundă!

10.07.2019