După doi ani de investigații care mai de care mai chinuitoare, toxice, complicate, că de scumpe ce au fost nu mai vorbesc, am în sfârșit un semi-rezultat!
Dar nici ăsta nu-i prea sigur și ar trebui validat de o altă investigație și ea specială, toxică, foarte scumpă, pentru care probabil mai trebuie să aștept încă un an! Iar eu într-un an trec sigur (datorită epleronei) de la sutienul A la D, dacă nu trec în lumea cealaltă!
Și cum sunt stau tot timpul sub tensiune, plin fiind de hormoni și material radioactiv, am fost foarte aproape să explodez, ca reație în lanț la toate aceste „calități„! M-am calmat pentru că în jurul meu erau mulți alții cu tumori (sigur) maligne, mult mai tineri, mame cu copii de crescut, copii cu viața abia începută, fară „norocul” meu să mai poată spera la o tumoare benignă, care omoara prin activitatea ei hormonala în timp, care poate fi oarecum ținută în frâu, până nu mă calc singur pe proprii sâni și pană mai pot suporta restul!
M-am gândit că nu-i ușor nici de medici, de altfel știam, dar uitasem, că doar de aceea am ales medicina veterinară! Meseria asta a lor este cu adevarat una ingrată! Vorbesc de medicii care chiar sunt medici și vor să facă ce au jurat să facă și care mai au și suflet în ei!
Cum îi spui la un pacient că are de ales între a se trata cu niște medicamente cu efecte secundare grave, sau a se opera și trăi apoi sub alte tratamente la fel de dubioase, ca efecte? Cum îi spui că s-ar putea, indiferent ce alege, să nu fie alegerea bună în cazul lui? Că s-ar putea să moară la fel de repede cu oricare variantă aleasă?
Nu-i de mirare că un diagnostic trebuie validat și răz-validat! Nu-i de mirare ca foarte puțini își asumă să facă o  recomandare, iar dacă o fac, de obicei este pro tratament !  E greu sa spui că cunostiințele tale medicale, ale medicinii sunt f. limitate! Câți cunoașteți care recomandă ca pacientul să-și trăiască restul de viață, cum va putea și cât îi mai este dat? Să se pregătească de „trecere” dacă n-a făcut-o, să-și rezolve lucrurile care nu mai suferă amânare…
Da, prin medicina, medicație există o șansă ca să prelungești (cu chin, cu mult chin) viața pacientului, dar o șansă exista și dacă nu faci nimic, fiindcă nimeni nu știe, nici chiar medicul cel mai bun, cât de lungă e ața cuiva și oricât ar încerca cineva să o întindă, ea tot se rupe, când e să se rupă! Dar ca sa nu faci nimic, sa refuzi tratamentul trebuie sa fi convins ca poti, ca reziști fără sa cârtești la ce te așteaptă! Pentru asta ori ești sfânt, ori ai mare încredere în tine, ori te încrezi in leacuri băbești absurde, ori nu ai habar de suferințele ce te așteaptă, ori nu ai văzut pe nimeni murind cu boala ta!
De acea m-am liniștit, Domnul a dat Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat și nu doar că nu am explodat, dar am plecat acasă foarte liniștit și cu o mult mai mare înțelegere pentru medici! Au viață grea; învață lucruri care nu-s bătute în cuie, unele fără acoperire, medicația de care dispun are de cele mai multe ori efecte secundare foarte grave, oamenii reacționează diferit la tratamente și prognosticul are doar teoretic un procentaj favorabil, sau nu! Și ăsta nu depinde nici de medic, nici de medicament în cazul nimănui!
Pentru singurul dintr-o mie, sau sută de mii, sau milion, care moare dintr-un tratament, cu prognostic favorabil, pentru familia lui, procentele nu mai au nici o importanță!
Sigur e greu să mai ai încredere în medicina și în medici, după episodul „pandemie„, dar înainte să judecați pe cel care încă o face, gândiți-vă că uneori nu are de ales! Că-i fractură, că-i o boală hormonală, ca-i un accident că-i multe altele, uneori nu există nici o buruiană, nici o apă de mare, nici un globuli, împotrivă! Uneori Dumnezeu îngăduie și astfel de afecțiuni! Așa că dați slavă lui Dumnezeu ca aveți o altă cruce decât a bolilor și nu vă credeți mai inteligenți doar fiindca sănătatea vă permite să nu intrați în spitale. Sunt convins ca vă umpleți imediat de „încredere” în medicină și medicamente, când e necesara o operație, o cezariană, sau nu mai suportați durerile, când moartea devine mai ușoară ca viața!
Dacă nu puteți ajuta, nu puteți arăta empatie, tăceți! Nu costă nimic!

5.06.2026