Aurelia AlbAtros mi-a adus aminte de prietenul meu Ioan Gyuri Pascu. Dumnezeu sa-l ierte!
M-am gândit sa va povestesc astăzi o amintire cu el.
Era prin 1977 iar eu, printr-o întâmplare nefericită, ajunsesem elev la Liceul din Agnita.
Pentru ca aveam voce și ureche muzicală , nu știu exact care din ele este, am ajuns destul de repede să cânt cu Gyuri, seară de seară fetelor de la căminul liceului. Usor, usor intre noi s-a legat o prietenie care a durat chiar daca dupa studenția facuta împreună in Cluj ne-am vazut extrem de rar.
Aveam 17 si m-am îndrăgostit nebunește de cea care avea sa-mi devină, de atunci, soție.
Pe vremea socialismului însa nu aveai voie sa te îndrăgostești! Ținutul de mână însemna călcare a moralei socialiste, iar un sărut era un act de mare trădare națională!
Nu o mai lungesc, aveam din cauza aceasta mari probleme cu pedagogul de la cămin si cu directorul liceului.
Faptul ca nu eram exmatriculat se datora profesoarele de româna si de specialitate ( care avea cele mai multe ore cu noi) susținătoarele mele in consiliu profesoral, în care saptamână de săptămâna, eu eram subiect de dezbatere.
A venit ziua unei mari serbări scolare in care trebuia să cânt împreună cu Gyuri si Sorin (alt prieten plecat prea devreme dintre noi) câteva piese pe scena.
Nu puteam sa pierd ocazia sa plătesc înapoi directorului, asa ca am scris un Acrostih pentru sotie, in care ii mărturiseam ca o iubesc. Gyuri a compus muzica si s-a oferit să-l cânte in fața tuturor.
Sigur risca să zboare din liceu, odata cu mine, dar asa era Gyuri; gata oricand sa te ajute, cu orice risc!
A mers mai departe decât atât; pe scena a prezentat singur piesa ca fiind un Acrostih scris de mine, pentru o colegă dragă mie!
Agnita este/era un orașel foarte mic unde fiecare cunoaște pe fiecare, asa ca toata lumea stia povestea sibianului indrăgostit și ce probleme implica treaba asta.
S-a făcut pentru o clipă o liniște mormântală după care colegii si-au dat drumul!
Piesa a avut mare succes la colegi, la profesoara de română, nu si la director! Am scăpat basma curată toți fiindca ori nu știa ce este un acrostih, ori a pierdut firul, ori (cred eu) în spatele directorului comunist, se ascundea un om ca noi toți!
8.08.2019
Felicitări! Mă bucur să aflu o altă perioadă minunată din viața ta! Și eu l-am apreciat foarte mult pe Ioan Gyuri Pascu, doar din cele văzute și auzite prin mijloacele mass media.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am stat doar un an in Agnita dar a fost anul pe care eu il numesc adolescenta mea, anul cel mai frumos! Gyuri era om fara aere de vedeta si un geniu vocal si actoricesc din nastere! Mare pierdere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superba aducere aminte ! Momente încântătoare.Dumnezeu sa-l ierte !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa-l ierte Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Vere, noroc că ai scăpat cu bine. Atunci! Dar tot năstruşnic ai rămas!
Doar bine să-ți fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si tie de asemena! Nu-mi prea place rutina si mersul domol al timpului!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No, bine şi tu! Nici mie🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă gândeam eu! (Sângele….)😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă amintire! Mulțumim! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da cam toate legate de el sunt asa! Era raza de lumina a studentilor din Cluj prin anii 80 cand se aduau cu sutele in jurul lui la Kios militenii inclusiv!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Era un vesel comic… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amintiri frumoase….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, așa este!
ApreciazăApreciază
Sunt un nostalgic dacă cred ca nici măcar umorul nu mai este cea fost (dacă tot vorbim de Divertis) şi nici amintirile nu sună atât de frumos aşa cum le redau cei din generaţia dumneavoastră?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Fiecare generatie are caracteristicile ei. Astazi si umorul s-a adaptat la actual. Limbajul folosit pe mine ma îndepărtează. Se înjură tot timpul, se folosesc niste cuvinte….Un umor bun, un teatru, film, este acela care il poti gusta alaturi de copilul tau!
Si fiindca veni vorba de Divertis marea lor problema a fost refuzul celor mai multi de a deveni badarani!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
vulgaritatea nu va fi nici o data o arta
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar se incearca!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
vremuri triste….poate cele de pe urmă…
ApreciazăApreciază
Încântată să aflu că Gyuri Pascu ți-a fost prieten. Oare nu te-am văzut niciodată alături de el și nu știam? L-am văzut odată la mare, nu doar în spectacole, ci și în stațiune prin diferite locuri. Frumoase amintiri. Poate ne dai spre lecturare versurile acelei melodii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mare impreuna am fost doar la un spectacol al lor in Neptun iara o poveste de 10 puncte in rest ne-am intalnit doar in studentie (facultati diferite) si cand isi vizita fratele in Germania trecea si pe la noi.
Poezia nu-mi mai apartine si sotia nu prea e incantata cand mai „fur” si public din amintiri😂 Dar cine știe poate….cândva!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce amintiri frumoase! Și ce frumoasă evocarea acestui mare artist, plecat prea curând dintre noi. Mare păcat! Dar ne rămân cântecele și momentele lui vesele, cu care a bucurat atâția oameni.
Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Si dumitale asemenea! Daca s-ar fi nascut in altă tara ar fi fost probabil apreciat la adevarata lui valoare!
ApreciazăApreciază
Frumoase amintiri. Iar cârcotesc. Invățați-mă, vă rog.
Eu știam că se spune ”Dzeu să-l ierte” doar până la înmormântare. Apoi se spune ”Dzeu să-l odihnească”. Adevărat sau fals?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce spuneti imi este nou! Oamenii sunt capabili sa despice un fir in multe parti!
Pentru mine sunt corecte ambele oricând, pentru ca e o dorintă a noastra, care nu stim unde e sufletul respectivului. Oricum iertat inseamna in odihnă si odihnit inseamna ca a fost iertat!
ApreciazăApreciază
hm
ApreciazăApreciază
Nemulțumită? Stiti desigur ca exista doua judecați la cea Universala CARE INCA NU A VENIT PENTRU NIMENI mai este nevoie sa fie fiecare iertat!
ApreciazăApreciază
Salutare , Ioane ! 🙂
REMEMBER de nota 10 ( zece) ! 🙂
Pe GYURI PASCU, Dumnezeu să-L odihnească în PACE ! 🙂
Pe Domnia Ta , de cele RELE permanent să te ferească !! 🙂 🙂
Pe vremea când erai ELEV în anul întâi la AGNITA 🙂
eu eram COMANDANT de COMPANIE PONTONIERI la R.2 Pontonieri ” Eftimie Croitoru” pe malul DUNĂRII bătrâne :
http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
De unde se vede că trebuie să mi te adresezi cu ” NENEA” Alioșa !!!!! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Zi BINECUVÂNTATĂ, frate IOANE ! 🙂
Cu prietenie, Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciază
Nea Aliosa nu am fost niciodata in anul intai la Agnita ci doar in anul trei😂 dupa care am continuat la Bucuresti. In rest putem face asa cu adresarea 😂Cu e cu gradul din armata ca cine stie ce super-ofiter in rezerva oi fi devenit in toti anii astia!😂😂😂
ApreciazăApreciază