Despre prefixul „auto”

De cele mai multe ori nu am habar despre ce voi scrie data viitoare, inspiratia vine dintr-o reclamă, un anunț, un articol, o imagine! De data asta a fost Erika Mărginean de wordpress cu articolul despre „autorecenzare„.
Mi-am adus aminte că de mult doream să scriu pe tema asta! Nu, nu pe cea a autorecenzării (pentru mine un cuvânt/ termen nou) ci în general pe lucrurile pe care trebuie să le facă „clientul” deși „vânzătorul” este plătit pentru asta! Nici autorecenzarea nu face excepție; dacă statul e interesat să stie câți suntem de ce trebuie sa-i fac eu treaba lui? Statul suntem toți? Mai vedem la urmatorul lockdown daca-i asa!
În scurta mea viață ( ce sunt 60 de ani fată de istoria omenirii?) am trăit de prea multe ori schimbări de felul acesta, în care eu plătesc, că să lucrez pentru cel pe care îl plătesc!
În copilărie intram într-un magazin și între mine și ce doream era un „zid” o tejghea de netrecut, în spatele căreia stătea cel care mă servea. În prețul produsului era desigur și salariul lui și era normal să fie așa! Spuneam ce doresc, el cauta prin rafturi imi aducea produsul pe care eu il plateam. (mai inainte de astia 60 de ani vânzătorul te conducea chiar până la ușe după ce plateai!)
Clientul nostru stăpânul nostru era principiul comun comertului.
Mai târziu tejgheaua a dispărut eu umblam acum prin magazin, după produse pe care le duceam singur spre casă  unde erau plătite cu un preț în care era și salariu celui care vindea! Culmea prețul nu era redus cu toate că nu mai umbla el după produse!
La fel în restaurant; de la a sta la o masă și a fi servit, am trecut la auto-servire, ba am trait și să-mi gătesc singur steakul, direct pe masa! Prețul nu a fost cu nimic mai redus, dimpotrivă cu toate că am înlocuit și bucătarul!
Mai nou dispar și casele de încasat și casierii! După ce caut eu produsele și le duc spre ieșire trebuie le scanez, tot eu! Nu mai spun că prețul nu reflectă lipsa casierului!
Poate pentru cei născuti mai târziu tot ce spun eu nu li se pare anormal, dar pentru mine „evoluția” aceasta e o „involuție,” prin care ne înstrăinăm complet, dispare contactul dintre oameni, dispar serviciile, suntem înlocuiți cu mașini, iar avantajul este exclusiv a celui care vinde, pentru că prețul rămâne în cel mai bun caz același!
Și pentru că nu-mi place de loc să fiu ținut de prost eu mă împotrivesc ajungând la situații tragico-comice când mă cert cu vânzatoarea ca prefer casa în loc la automat în esentă luptând sa-i păstrez locul ei de muncă în timp ce ea ( fară să isi dea seama) se luptă să rămână șomeră!
Nici afacerile „online” nu sunt altfel: tot eu caut, pierd timpul, consum curent, internet, eu fac plata, eu port riscul, samd iar diferenta de preț nu reflectă treaba asta!
Cu alte cuvine principiul comertului a devenit: „clientul nostru sluga noastră!” și asta mă deranjază enorm pentru că nu-i normal să plătesc tot eu, cel care muncește, în loc sa fiu recompensat!
De acum înainte gânditi-vă macar că activitățile astea cu prefixul „auto-” sunt de obicei auto- bătaie de joc!

12.04.2022

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: