Boala ține de gânduri!

Părintele Tadei spunea „cum ți-s gândurile îți este și viața” au mai spus-o și alții sub alte forme: „gândește pozitiv” de exemplu. Pare la fel, însă nu este! Ar însemna că ne decidem viața noi înșine, prin gândurile pe care le „rumegăm„! Posibil dar putin probabil lucru acesta, pentru cei mai mulți! Gândurile care ne vin, pot fi ale noastre, dar pot fi și sunt și străine, de la îngerul păzitor, sau de la diavol. Extrem de puțini dintre noi reușesc să-și țină mintea ocupată cu „Rugăciunea inimii” tot timpul! Parintele Tadei o fi putut, și prin asta să aiba o viață mai altfel! Majoritatea nu reușim și viața din jurul nostru, evenimentele, ne induc gânduri, care sunt adesea departe de cum am dori să le avem!
Suferința din viața noastră are însă definitiv o legătură cu starea noastră interioară! Iar la suferință pot spune că am o experiență îndelungată! Dar zic eu că cu această suferință ne naștem programați uneori, altele ni se adaugă fară voia noastră, de-a lungul vieții!
Cand te naști depresiv, melancolic, sensibil, handicapat în vre-un fel, este foarte greu să sari peste umbra ta! Chiar dacă vrei nu ești „lăsat” să o faci hormonal, fizic, sau au grije cei din jur sa ți-o amintească de fiecare dată când pot! Nu exista soartă, dar există direcție programată, „cruce„!
Când necazurile de orice natură te lovesc, de-a lungul vieții, de asemenea te silesc sa mergi pe un anumit drum și îți induc anumite gânduri!
Fericiți sunt doar cei saraci cu duhul, în sensul ne testamentar al expresiei, sau cei care au reușit să aibe o credință atât de mare, încât să nu-i mai doboare nimic!
Noi restul, eu mai bine zis, mă consum ca o lumânare de ceară cu un fitil prea gros, extrem de rapid după fiecare „lovitură„! Gândesc prea mult la răul care m-a lovit, până el pune stăpânire într-un fel sau altul FIZIC, asupra mea! Mă dor lucruri pe care pe alții îi lasă rece și nu sunt de loc puține!
De aici lungul lanț al bolilor de tot felul din viața mea! Probabil fară „bruma” de credință pe care o am, aș fi fost mort de mult! Probabil bucuria ce o adun în urma Sfintei Liturghii compenseaza multe din aceste gânduri negative! Nu toate însă! Pe mine mă doare chiar nedreptatea făcută altora, nu doar cea făcută asupra mea și mă gândesc prea mult la ea, ma revolt, mă consum, reacționez, deși practic nu-i ajut nici pe ei și cu atât mai puțin pe mine! De aici apare în cele din urma…boala!
Am chiar si rezolvarea: trezevia! Mai trebuie doar să o câștig! Dar în competiția dintre rău și bine am intrat prea târziu, zic eu, cu prea multe obișnuite greșite, bine fixate și cu un handicap mare!
Spun toate acestea poate ca vor fi de ajutor cuiva, cuiva mai tânăr, după principiul „nu faceți ca mine, dacă nu doriți să ajungeți ca mine!”
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

7.01.2023