În curtea spitalului, unde am fost internat pâna acum, se adună în copacii desfrunziți foarte multe ciori. Gălăgioase, negre, zburând speriate toate în aceeași direcție, fără un motiv foarte clar, al acestei panici! Și se mai spune că ciorile sunt foarte inteligente, că trăiesc mult și că învață…din toate! În urma lor, mult gunoi, fetid, pe care ploaia nu reușește să-l curețe în întregime!
In norul negru panicat, care zboară din când în când spre alti pomi, care nu oferă nici ei mai multă ocrotire, mai apare câte un pescăruși!
Da, pescăruși! De Sibiu! Nici nu cred ca au văzut marea vreodată, sau or vor vedea în viata lor! Cine știe ce caută pe aici? S-or fi îndrăgostit de urbea de pe Cibin! Hai nu fiți răi, știu și eu că nici Cibin nu prea mai avem!
Pescărușii ăștia nu zboară niciodată cu ciorile!
Au ei înscris genetic în ei că trebuie să se ridice mai sus, pentru o mai bună perspectivă! Pentru o imagine de ansamblu! Pentru ca să-și mărească orizontul și prin asta șansele de supraviețuire! Sperieturile ciorilor îl lasa rece pe pescaruși! El este deasupra lor! Este altfel!
Pe culoarele spitalului nu este de loc altfel!
Foarte mulți speriați, extrem de puțini pescăruși! Cu mențiunea că înăuntru sursa la panică este clară și impusă: COVIDUL!

13.01.2023