Iți mulțumesc de ce m-ai învățat:
să iert mereu, să nu țin supărare,
o să-mi lipsescă rarul tău lătrat,
privirea ta, adesea întrebătoare!
N-am fost prieteni de la început,
ne-am tot luptat, care pe care,
acuma când deodată ai disparut,
mă doare lipsa ta, cumplit de tare!
Imi pare rău ca nu ți-am fost alături,
când ai plecat în ultima „plimbare,”
sper dincolo măcar ca să te saturi,
de câmpuri de zăpadă și de alergare!
Iti mulțumesc de tot ce ai oferit,
pe o conservă și rarul mângâiat,
nu te-am iubit, pe cât tu ne-ai iubit,
fii fericit măcar pe drumul ce-ai plecat!
22.09.2023 
22 septembrie 2023 la 16:57
Cel mai iubitor,loial și bun prieten al omului,am avea multe de învățat de la ei!
22 septembrie 2023 la 23:12
E tare greu! Încerc să înțeleg cât de trist ești! Sigur nu îl vei uita niciodată!
22 septembrie 2023 la 23:18
Nu l-am uitat pe niciunul si sincer oricat de placut e sa ai un caine platesti la moartea lor cu varf si indesat! Nu mai vreau caine! Penultimul mi-a fost otrăvit si a murit in bratele mele asta a murit si el tanar…Vorba ta am si eu un suflet!
23 septembrie 2023 la 4:45
Îmi pare rău de această pierdere neaşteptată, ştiu cât de ataşat erați de Aki, în ciuda multora dintre isprăvile sale, pe care i le iertați pe măsură ce vi le servea… Celor care aduc moartea cu intenție/cu plăcere ființelor bipede sau patrupede ştie Dumnezeu ce pedeapsă le rezervă, aici şi/sau Dincolo. Dacă ne consolează cu ceva, să ne imaginăm că prietenii noştri necuvântători pleacă la ultima plimbare „în Calea Lactee”, dacă nu în Rai, aşa cum am scris în cântecul „Sunt omul de pază al câinelui meu”, pe care vi-l dedic:
https://youtu.be/V84zhu4Yjxs
23 septembrie 2023 la 5:33
Multumesc Vlad. Il cunosc de mult si din cate am ascultat mie imi pare unul dintre cele mai bune cantece ale tale!
Undeva citisem ca de fapt sunt ingeri degizati care ne sunt imprumutati pentru o vreme ca sa invatam ceva de la ei, sa ne schimbam, dupa care daca si-au indeplinit mmisiune sunt luati inapoi! Foarte frumoasa metafora din pacate nu o mai gasesc ( poate cineva care citeste o cunoaste exact?)
23 septembrie 2023 la 4:47
Versurile, aici: https://cerulcodrulsiparaul.ro/2022/10/07/sunt-omul-de-paza-al-cainelui-meu-foto-video/
23 septembrie 2023 la 5:39
Frumoase versuri…bucura-te de Lupa viata cainilor e foarte scurta, mult prea scurta si dupa ce moare primul, poate mai incerci cu unul dar apoi iti dai seama ca prietenia e prea des si scump platita si nu mai doresti un prieten patruped!
24 septembrie 2023 la 23:22
Imi pare rau pentru pierderea lui prietenului tau, Aki.
Si este foarte posibil sa fie asa cum s-a vorbit pe aici.
De multe ori de la ei avem atat de multe de invatat!
Poate cine stie, sufletelul lui sa ajunga tot la voi printr-un alt
prieten canin…
24 septembrie 2023 la 23:24
Multumesc. Eu unul nu-mi mai doresc alt caine vreodată! Sunt prea dese si dureroase despartirile