Mi-e dor de tinerețe când luam,
mult mai ușor tot ce întâlneam,
râdem mai des, glumeam într-una,
ne bucurau chiar stelele și luna
și supărărea ne trecea de-ndată,
cu o singură privire „furișată”!
Nu aveam bani, însă puteam visa,
nimica imposibil nu părea,
problemele ce s-adunau nerezolvate,
putea să fie încontinuu ignorate!
Ne ajungea să fim noi doi,
nu mai conta nici ploaie, nici noroi,
nici că n-aveam lemne de foc,
adesea nici curent, apă, la bloc,
că n-aveam porc, dar aveam câine,
sau că trăiam de azi, pe mâine!
Acum avem și am trait ce-am visat,
poate nu casa ce tu ai desenat,
însă le-aș da pe toate înapoi,
să fim săraci dar tineri amândoi!

14.04.2025