Când n-ai cu cine împărți,
nici greutăți, nici bucurii,
nici visele neîmplinite,
nici cele ce-s de mult trăite,
când n-ai cu cine să vorbești,
când viața singur ți-o trăiești,
când ești doar tu și Dumnezeu,
să-ți placă viața este greu!
Moartea atuncea ți se pare,
o bucurie, o eliberare,
poate o șansă de mai bine,
ce o dorești, însă nu vine,
fiindcă nici moartea nu te ia,
de nu îți e frică de ea
și nimeni nu rămâne întristat,
măcar în ziua când te-a luat!
Dar ce-ai putea ca să regreți,
tavanul alb, patru pereți?
Ecoul dintr-o casă goală
depresia, sau altă boală?
Când nu mai ai cu cine împărții,
deja plecat ești dintre vii,
iar moartea doar a întârziat,
tu fiind deja mort și îngropat!

13.04.2024