Scriam zilele trecute că avem o slăbiciune în a exagera, a considera normalul un eveniment*, sau dacă doriți mai biblic, în a strecura țanțarul și înghiți cămila! Un lucru foarte trist care arată că normalul a ajuns o execepție, sau că practic nu mai avem cu adevărat ce sărbători!
Acum ne bucurăm că domnul Bănescu nu mai este purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, de parcă problemele mari din BOR s-ar fi rezolvat odată cu demiterea acestuia!
La o analiză bazată pe un minim de logică devine clar (dacă nu a fost până acum pentru cineva) că nu este așa!
Faptul că domnul Bănescu își putea permite să o ia pe arătură când și cum dorea, s-a putut doar cu una din următoarele două condiții:
1. avea mai multă putere decât Patriarhul
2. chiar era purtătorul de cuvânt al Patriarhului
Fără existența măcar a uneia dintre aceste condiții „evenimentul” demiterii dumnealui ar fi avut loc de multă vreme și nu mai ajungea „eveniment„!
Datorita lor demiterea nu rezolvă de fapt nimic pentru că:
1. cu sau fără postul de purtător de cuvânt al Patriarhiei, domnul Bănescu, sau cei din spatele dumnealui, au în continuare putere asupra Patriarhului.
2. Patriarhul este același!
Și atunci de ce atâta entuziasm?
Bănescu, sau cei din spatele lui pot conduce BOR și de departe, iar Patriarhul a rămas tot omul care a fost!
În privința noului purtător de cuvânt de care nu știu mai mult decât a fost dat publicitații, am un singur „dinte,” deocamdată: doctoratul în occident! Din experiența mea, majoritatea celor care au doctorate în occident, sunt ecumeniști și doresc să reformeze, să aducă la zi tradiția ortodoxă! Poate mă înșel și la urma urmei nu ar trebui să i se dea atâta importanță unui purtător de cuvânt, altfel spus unei coli de hârtie!
Slavă Domnului pentru toate!

5.07.2024

*Asta știm în România;
să sărim într-una calul,
căci frizează nebunia,
să sărbătorești normalul!