Ultima zi (dimineață) la ștrand.
E încă devreme, sunt valuri, apa destul de rece, nu e încă foarte cald afară și nu se îndeamnă nimeni să intre!
Eu aș face-o dar … rechinul din minte nu mă lasă!
Dacă sunt numai eu în apă, nu are de ales, mă mănâncă așa păros și bătrân cum sunt! Cu totul alta ar fi să mai fie niște copii fragezi, o mămică împănată, Un tată plin de mușchi tatuați, o „sirenă” apetisantă, bine rumenită! Din „sirenă” aș mușca și eu, fară să fiu rechin flămând! Deja o aud pe nevastă-mea zicând(când va da cu ochii de rândurile ăstea): „Cu ce să mai muști măi rechin sclerozat, că nici dinți nu mai ai!?” Ei cu ce, cu ne ce, aș mușca numa că n-am din cine! Stau toate „sirenele” la „rotisat” și eu sunt nevoit din cauza asta să devin micul dejun! Mă rog, „mic” că-i dimineață, că în rest aș fi ditamai ciohlanul!
Gata, mă sacrific! Intru, fie ce-o fi!
Dacă mai apar articole pe blog înseamnă că am scăpat, dacă nu, undeva prin apele din preajma insulei Creta, a murit astăzi un rechin … din toxo-infecție alimentară!
Jassas!
6.07.2024
Lasă un răspuns