La masa la care am jucat,
n-am fost acel ce-a câștigat;
nu fiindcă n-am știut să joc,
dar n-am primit nici cărți de top!
Iar să trișez mereu am refuzat,
chiar dacă potul l-aș fi câștigat!
Eu am jucat silit fiind să o fac,
dar nu-mi doresc decât să scap,
lumina să se stinga-n cazinou,
să începapă în sfârșit capitolul cel nou,
în care fiecare o să fie evaluat,
doar după cum, în cazinou el a jucat!
24.04.2025 
15 iulie 2025 la 13:08
Foarte frumoasă și profundă poezia! 🎭
Metafora cazinoului ca imagine a vieții este extrem de reușită – fiecare dintre noi „joacă” cu cărțile primite, iar alegerea de a nu trișa, de a păstra demnitatea chiar și când șansele sunt împotrivă, este o formă nobilă de rezistență. Finalul aduce o notă de speranță și dreptate, sugerând un nou început în care meritul va conta cu adevărat.
Felicitări pentru versuri – au sinceritate, ritm și mesaj! 👏
Aș citi cu plăcere și alte texte de-ale tale.
15 iulie 2025 la 13:49
Mulțumesc! Tot ce am scris (mai putin pt mama si sotie) gasiti pe blog!
30 august 2025 la 6:42
Valoro el contenido que compartes en gratogana. ¡Gracias!
gratogana casino