introducere (lanțul de ghinioane)
partea întâia (robinet înțepenit)
partea a doua (Demolition man)
partea a treia (faianța)
partea a patra (…să răsară busuioc!)

Motto: „De 23 august, m-a ajutat Cel de sus!„

Imi retrag afirmațiile din articolele anterioare!
Nu sunt întotdeauna ghinionist, uneori Doamne Doamne se milostivește de mine păcătosul și mă lasă cu gura căscată de cât „noroc” năvălește brusc peste mine de mă coplesește!
De două nopți nu am dormit din cauza stressului de a nu putea muta la timp, robinetul/ceasul de apă, în principal! Mă vedeam deja cu mobila la ușe și cu bucătăria neterminată! O viziune horror!
Da, sunt prăpăstios, dar când toată viața felia de pâine ți-a căzut cu untul în jos, începi să fi convins ca nu va cădea niciodată cu el în sus, să o mai poți consuma după regula celor 15 secunde (adică o ridici și sufli de pe ea, bacteriile, virușii, sporii, ouale de paraziți, mucegaiurile, resturile de fecale umane, animale, samd putând să o consumi de parcă n-ar fi cazut jos niciodată!)
„Lipiciurile” de faianță și de pe podea refuzau și ele cu înverșunare să se lase îndepărtate, unul din ziduri rivalizează si acum cu turnul din Pisa trebuind îndreptat, (zidul nu turnul ca aia e treaba italienilor!) iar celei mai iubite dintre soții i-a venit ideea și mi-a „recomandat” să nu îndrăznesc să nu schimb toate liniile electrice, pe un ton care nu anunță un viitor prea fericit altminteri! Dacă am învațat ceva în aceste mai 4 decenii de căsnicie este că prima lege a vieții în doi este: „femeia are întotdeauna dreptate!” iar dacă nu i-o dai pe loc, asta nu înseamnă decât că ai înclinații masochiste care te vor „convinge” mai repede sau mai târziu…să cedezi!
Așa  ca somnul meu a fost înlocuit cu gândurile prăpăstioase, cu încercări mentale zadarnice de a găsi o rezolvare a acestor probleme, care pe mine mă depășesc, fizic, psihic, tehnic și îmi răpesc somnul, zenul interior, îmi cresc cortizolul, iar pe instalatorul și pe electricianul meu îi lasă …reci! De zidar nu pot spune nimic, că oricât aș avea nevoie de el nu cunosc pe nimeni în Germania care să fie zidar și să fie dispus să mă ajute rapid!
Dar să revenim la Mihai și colegul lui Lucian care au „năvălit” peste mine sâmbată la 8 dimineața iar până am reușit eu să scap de pijama (desigur m-am îmbrăcat cu altceva, nu va gandiți aiurea!) deja instalaseră aspiratorul, mașinile de rașchetat, și terminaseră de îndepărtat lipiciul de pe jos! Ca să scurtez povestea în două ore jumătate situația mea s-a schimbat radical, stresul s-a evaporat, zidul a fost spart suficient de mult sa poata instalatorul să intre cu totul în el ca să schimbe poziția robinetului, (și probabil Mihai îl darâma cu totul dacă nu-i ascundea Lucian mașina!) podeaua a fost curățată, dată cu grund, turnat peste ea așa numita „auto-nivelantă„, făcute socotelile cu necesarul pt următoarele lucrări, adică pentru îndreptat Pisa personală, pus gresie, terminată sticla de palincă sibiană…
Nu-mi venea parcă să cred ca obseisia de a nu fi gata disparuse din mintea mea, mai ales gaura aceea imposibil de realizat de mine și la care nimeni nu dorea să se înhame este deja făcută, lucru care m-a bucurat enorm încât de fericire i-am spus lui Mihai că îmi vine să-l pup! Bineințeles ca m-a taxat pe loc: „Stai cuminte! Bag seamă ca te-ai tâmpit la cap de când ai ieșit la pensie!„🤣 🤣
Luni sper să reușesc să pun cablurile cu electricianul împreuna și marți-miercuri poate instalatorul reusește să mute robinetul și ceasul de apă ca să pot pleca cât se poate de linistit în concediu, fară să stau cu gândul că nu reușesc să fiu mai repede gata decât cei cu mobila!
Slavă Ție Doamne, slavă Ție pentru ajutorul trimis și mulțumesc băieți pentru munca voastră!

23.08.2024