Leapșa

annmargret

N-am avut de loc de gând sa raspund la leapșa asta (preluată de la Aila) dar fiind Sf. Nicolae astăzi m-am gândit că e cadoul meu pentru cei care mă citesc.

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Cartofi pai! De altfel o astfel de experiența am făcut deja în tinerete când mama a vrut să ma sature de cartofi pai si i-am primit zilnic la micul dejun, prânz si cină. Oricum pe vremea aceea nu se prea găseau altele….După o lună a cedat săraca nervos, pofta mea pentru cartofii pai rămânând intactă!
Diferenta dintre atunci si acum: intre timp am diabet si ficat gras si ca atare o luna cartofi pai m-ar scoate din circulatie sau cel putin din haine!

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Pe nimeni! Aș lua-o pe nevastă-mea chiar daca ne certăm zilnic de peste 40 de ani și asta din orice! Sau poate tocmai de aceea?

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Am visat să  mă casătoresc cu Ann Margaret. Nu s-a indeplinit! Pe de o parte nu cred ca imi dădea Ceausescu drumu sa plec in America, pe de alta nu erau de acord ai mei, cu ea! De barbatul ei nu mai vorbesc!
Mi-am dorit să cânt la saxofon! Am inceput să învăț după 50 de ani si am fost foarte fericit când am reusit să cânt The Sound of Silence….Dintii mei au refuzat vehement să continui cu acest hobby!
Vis împlinit a fost sa mă mut la țară intr-un sat uitat de lume…..

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Cred că după ce reusesc să mă opresc din râs nu mai trebuie sa-i spun nimic!

Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

Dacă e sfârșitul lumii nu mai are rost sa lăsăm urme, sau? Intrebarea nu are sens!

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

Nu mi-as da nici un sfat! Eu mă cunosc prea bine si stiu ca doar ce am experimentat mă convinge!

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Sf. Apostol si Evanghelist Ioan. Desigur ar fi o interpretare foarte slabă dar îmi plac constantele, curajul….Mi-ar place sa-i pot iubi pe toti! Mi-ar place sa stau in lumina lui Iisus tot timpul….

Ce te motivează să scrii pe blog?

Am ajuns la câteva convingeri verificate si importante pentru fiecare, desi nu fiecare e conștient de faptul acesta. Incerc sa le exprim cu speranța ca macar dau de gândit!
Alteori doresc sa fac doar pe cineva sa zâmbească fiindcă consider ca lumea de astăzi e mult prea….constipată!

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Cu bani poti ajuta multă lume!

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Nu știu să dansez! Intre timp nu mai este important pentru mine, dar am suferit o vreme din cauza asta, de parca as fi fost infirm!

No amu mă cunoașteți mai ghine!
Cine crede ca ar fi corect sa raspundă la „spovedania” mea cu spovedania sa să continue!

Dor

 

stiuca1

Mi-e dor de-un pescuit la știucă
la wobbler, rotitoare, sau nălucă!
Mi-e dor de-un drill plin de suspans,
de pașii care-i fac, ca într-un dans,
(că doar dansând țin nylonul întins,
între lansetă si peștele ce-am prins)!
Mi-e dor ca să rămân fără suflare,
când știuca peste luciu apei sare!
Mi-e dor să simt cum inima îmi bate
în ritmul peștelui, ce în adânc se zbate,
să aud cum frâna fir, rapid, cedează,
să simt în palmă bățul ce vibrează!
Mi-e dor și de momentul în care,
este în juvelnic, fără de scăpare
să mă îmbăt apoi de atâta bine
cu adrenalină și cu multe endorfine!

5.12.2019

Paradoxul timpului

32362958_178030026228240_2562298856532344832_n-450x450

Ora, abia se târăște…
Anii însă parcă zboară!
Asta mă descumpănește
orișicum tot ne omoară!

La servici, orele par
că nu vor ca să mai treacă,
însă 10 ani dispar,
până spui cuvântul „apă”!

Apoi într-o dimineață
te trezesti îmbătrânit
și înapoi privind la viață,
te întrebi:”Când am trăit?”

20.11.2019

Desteaptă-te Românie!

maxresdefault

In timp ce portarul suedez tragea de timp (spre bucuria tuturor) mă gândeam ca un joc de echipă reflectă foarte bine mentalitatea naționala si/sau mersul țarii.
Încă un antrenor in care ne-am pus mari speranțe si ne-a dezamagit (ca si ceilanti de la Revoluție încoace). Inca o selecție după „apartenenta politică” nu după realizările anterioare. Incă odată se vede o animozitate intre cei „din afara” si cei „de acasa” Inca odată comparatii sforăitoare intre „geniile” noastre si ale lor care nu sunt sustinute de fapte ci doar de cuvinte umflate. Inca odata sperante spulberate de care nu e nimeni de vina!
Comparatia intre socialism si democratie se cere de la sine si atat in sport cat si in societate realizările au fost atunci mai mari decat acum!
Nu am nostalgii socialiste (m-as lipsi cu drag de cei 30 de ani traiti in socialism) dar atunci spre deosebire de acum, eram o natiune, patria/tricolor nu erau doar cuvinte, pentru greseli raspundeai!
Aveam realizari colective, nu doar individuale!
In privinta sportului România era un nume în gimnastica, canotaj, rugby, handbal, scrimă, tenis, box, lupte……
Astăzi la nivel de nationala nu ne mai clarificăm la turnee finale, noi care eram campioni mondiali, olimpici sau europeni! Si asta cu toate ca avem deschidere la lumea larga! Sau poate tocmai de aceea!?
A fost mai bine atunci?
Nu, e mai bine acum!
Dar nu pentru noi ca popor, nu pentru mândria noastra nationala, nu pentru unitatea noastra, nu pentru patriotismul nostru, nu pentru imaginea noastra in lume, nu pentru incredere in poporul din care facem parte, nu pentru viitorul nostru!
Noapte bună români, visati frumos!

De la Aura preia Vrabia!

Am preluat leapșa (pornita pe”dealedianei.ro”) de la „vară-mea” . Am considerat că sunt niste întrebari de bun simț si cu unele răspunsuri sunt oarecum dator micului meu grup de cititori.

1. Cum alegi subiectul unui articol? Cauți idei sau vin ele la tine?

Nu aleg niciodată un subiect ci subiectele mă aleg pe mine! Mă năpădesc si trebuie să le scriu! Cel mai ades pe telefon. Atacul „poetic” vine de  obicei in timp ce conduc si este înregistrat pe telefon. Cand am timp transcriu totul. Rareori recitesc/corectez. Un alt moment preferat al muzei mele este in mijlocul noptii!
Atacul „politic” este de obicei o revoltă pesonală in urma unui articol citit.
Asta e prima leapșă la care particip.

2. Ai zile în care pur și simplu nu ai chef să scrii? Dacă da, ce faci? Ignori sentimentul și scrii oricum?

Nu am niciodată chef să scriu! Sunt zile în care scriu 3-4 poezii si luni in care nu scriu nimic. Pâna de curând aveam o „rezerva”, nu o mai am! Cu exceptia a două-trei poezii programate de Crăciun, ce o să mai apară, dacă o să mai apară, este fie încă aburind, fie uscat de zeci de ani!

3. Care este subiectul preferat despre care îți place să scrii?

Religie. Mântuire….

4. Cum îți împarți timpul între familie și blog?

Cum spuneam scriu mai mult in timpul serviciului, în timp ce merg cu Aki la plimbare, noaptea.

5. Dacă nu ai avea colaborări, ai scrie despre diferite produse?

Nu prea inteleg ce sunt „colaborările” dar nu cred ca am asa ceva! Am diabet, tensiune…altele!

6. Care este produsul pe care l-ai recomanda oricând?

Nu aș recomanda un produs! Gusturile diferă. Oamenii, reacțiile sunt diferite…Am recomandat (cu argumente) în schimb (peste 11 ani de zile) refuzul acceptarii de produse și tehnici naturiste ca tratament. Cam fără reusite deosebite!

7. Care este cartea pe care o recomanzi fără rețineri?

Noul Testament!
După  o repetată citire a lui probabil ” Cămașa lui Hristos” a lui Lloyd Douglas romanul prin care am ajuns intr-o singură noapte dintr-un ateu combativ un credincios convins!
Și pentru ca am amintit de medicina naturistă o lectură obligatorie pentru fiecare ar trebui să fie ” Sănătate cu orice preț?” a dr. Pfeiffer

8. Ai în jurul tău prieteni bloggeri?

Nu! Mai mult decât atât, extrem de puțini oameni din familia, anturajul meu știu de blogul meu! Am nevoie de opinii cât mai obiective…

9. Cât de important este aspectul blogului pentru tine?

Important este să fie „aerisit” (cred ca este) si să atragă prin conținut nu prin formă (nu o prea face!)

10. Un gând pentru bloggerii începători!

Nu căutati să placeți ci fiți voi înșivă! Nu o să aveti multi cititori dar cei care totusi rămân o fac pentru voi!

„Ricky Martin și soțul lui au devenit tătici pentru a patra oară”

Cel mai interesant titlu al zilei!
De ce spun interesant? La primii 3 copii situatia a fost clara pentru toata lumea: Ricky era tatal si exista o mama inseminata artificial, redusă la nivelul de incubator biologic.
La ultimul copil situatia nu mai este de loc clara! Incubatorul a ramas, dar care dintre cei doi este tatăl? Si daca amandoi sunt (cum spune titlul) cum au reusit inseminarea?
Vreo idee ceva?

Scrum

content_trennung

Disprețul tău a fost mai mare
decât iubirea mea…
Nu mai am timp și nici răbdare,
așa că voi pleca!

Să te reîntorci am așteptat,
la cea care ai fost,
de astăzi insă am renunțat,
nu are nici un rost!

Mă întreb de ce n-ai spus
că nu mă mai iubești?
Deși mereu am presupus,
văzând cum te ferești!

Știu, altul nu-i in locul meu,
dar poate ți-l doresti;
cu mine așteptând e greu,
cândva sa-l întâlnești!

S-a terminat! De astăzi fiecare
va merge pe a lui drum!
Nu mai am timp și nici rabdare
iar inima mi-e scrum!