Ştiu că glumele mele au un gust amărui. Umor de vrabie!
Marinică blog nu are,
nu cadrează cu-un satir,
dar la alții se dă mare,
comentând pân’ la delir!
Că-i usor să fi împotrivă,
sau gazda să lingușești!
Dar e greu în a ta ticvă
ceva propriu sa găsești!
Marinică blog nu are
nici cei șapte ani de acasă;
intră, scuipă și dispare,
de parcă-i la el acasă!
11.05.2020
Mă uit la mine.
Arăt încă bine!
Departe de un Făt Frumos…
(dar să il văd, bătrân ca mine,
tot la fel de arătos!)
Merg pe stradă..
La promenadă…
Din față damă
de top!
„De-i zâmbesc, o pun grămadă!
Se oprește, ca la un stop!”
Se apropie.
Mă salută…
îmi face
loc
ca să trec!
Mai bine ar fi fost oarbă și mută!
Sunt prea bătrân!
Merg să mă înec!
13.03.2020
(Aki citind revista „Sănătatea” a casei noastre de asigurări)
Orașul nu-i pustiu;
e virusul cu mine,
iar lui îi aparține,
tot ce mai e viu!
Avem și un remediu;
ascunsul cât de bine!
Orașul nu-i pustiu,
e virusul cu mine!
Nici pentru serviciu,
din case nu plecăm!
Ieșim doar la incendiu;
și gripa înfometăm!
Orașul nu-i pustiu!
17.03.2020
