Felicitări mama mea dragă, pentru volumul publicat, însă puțini o să înțeleagă durerea din care le-ai creat Căci ai mai scrie poezie dacă ai avea cui să vorbești? Dar când trăiești ca în pustie e calea să nu înnebunești! Desigur… Continuă lectura →
Soarele raze răsfrânge peste toți, peste sicriu, o trompetă prelung plânge și nimic nu pare viu! În față un predicator amintirile le încurcă, cei cerniți la locul lor, în gând sigur le descurcă! Pe sicriu, apoi, cu zgomot, se aud… Continuă lectura →
La revedere Rick și-ți mulțumesc că ai văzut doar omu în mine și nu cum sașii mulți gândesc: „de Bläsch* să te ferești mai bine!” Mă rog la bunul Dumnezeu, acum, să-ți ierte tot ce în viața ai greșit… Continuă lectura →
Ce e iadul? Viața mea! Nu îl simt pe Dumnezeu, am uitat ce-i bucuria! Nimeni nu-i în jurul meu să mă-întrebe când bolesc, dacă nu doresc un ceai; și când lacrimi se pornesc: „De ce plângi? Spune? Ce ai?” Mi-este… Continuă lectura →
Viața nostră pare că a încetat! A dispărut, sau ce-i cu ea? Ce rost mai are? Oare nu-i păcat, să o simțim, ca o pedeapsă grea? Eu nu văd ce rost mai are? Ce să aștept? De ce să lupt?… Continuă lectura →
Când te roagă un părinte pentru el să faci ceva, nu uita de rugăminte fă-i pe plac, cu acel „ceva”! Chiar de-ți pare o prostie, sau lipsit de sens, îți pare, fă ce-ți cere, căci el știe, când îți… Continuă lectura →
În lumea asta, cumplit de imorală, În care pragmatismul este o calitate, În care fiecare, pe fiecare înșeală, o soră ca a mea, e o scumpă raritate. În timp ce frații între ei se înșeală, Furându-şi case, averi, pământuri,… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑