Eu și Esop

20200101_213739

Omului prin natura sa ii place sa ajute.
Ajutorul insă trebuie cerut că daca-l dai ne-cerut nu este, de obicei, primit!
Am făcut gresala să intru pe o pagina ortodoxa si sa spun parera unui cunoscut monah athonit pe o anumită temă! Daca râcăiam cu un baț într-un cuib de viespi scăpam mult mai usor!
Am fost făcut troll (nici nu stiu ce e aia; o fi de bine?), mincinos, dezinformat, spion, mason, trimisul Patriarhului! Probabil injuriile o să continuie încă o vreme vorba aceea „Scapă-mă Doamne de frați că de dușmani mă apăr singur!”
Nu am vrut să dau numele monahului (in mediu virtual ti se pun in timpul discutiilor cuvinte in seama pe care nu le-ai rostit iar eu tin prea mult la acest monah ca sa-i fac asa ceva!) si chiar daca as fi facut-o e logic ca puteam da orice nume asa ca tot nu ma credea nimeni!
Nu am asteptat sa fiu crezut pe cuvânt, dar nici la o astfel de reactie nu m-am asteptat! Mă asteptam la o discutie normala cu argumente si contra-argumente pe tema data dar se pare ca m-am înselat!
Toata tărăsenia mi-a adus aminte o poveste cu filozoful Esop pe care doresc sa v-o spun (sa ma ierte cei care o stiu).
O poveste despre adevarul rostit fara sa fie cerut.

Esop era sclav si era tot timpul vandut de stăpânii lui. Intr-o zi, in piata de sclavi se apropie un bogatas de el și il intreaba de ce il vine stapânul sau?
Esop răspunde:
Pentru că spun tot timpul adevărul!”
Dar asta e foarte bine, spuse bogătasul, chiar am nevoie la curte de o sluga inteligenta care nu minte!”
L-a cumparat pe loc si au plecat spre casa. Ajunsi acolo i l-a prezentat soției mandru nevoie mare de ce afacere a făcut!
In acel moment Esop s-a intors spre el si i-a spus un adevăr:
„Stăpâne dar urâtă nevastă mai ai!!!!”

Eu sunt bucuros ca sclavagismul nu mai există ca ajungeam….in piața de sclavi!

Quo vadis?

20190803_012520

Lumea in care trăim nu mai este de mult o lume in care să se merită să trăiești! Eu unul sunt fericit ca nu mai am mult și nu-i invidiez de loc pe cei tineri!
Nu-mi găsesc locul intre oameni si gasesc tot mai rar un grup cu care sa ma identific! Nu sunt de loc dispus să fac compromisuri de dragul de a fi acceptat!
Eu sunt creștin ortodox și nu-mi doresc nici să fiu, nici să par altceva!
Asta implică sa spui „da la da” si „nu la nu”! TREBUIE să o fac si atunci mă izolez inclusiv de fratii de credința!
De cei mai multi dintre ei, care consideră ca compromisul, in toate, ca fiind calea cea buna! Daca prin ea iti merge bine, e bine!
Eu nu pot fi pragmatic!
Iisus nu a fost pragmatic, sfintii, martirii nu au fost pragmatici! Mai bine au murit decat sa le fie bine!
Adevarul trebuie rostit si aparat pentru ca El este Calea! Iar calea înseamnă rastignire, suferintă, părasire, singurătate….
Câti in Hristos v-ați botezat in Hristos v-ați si imbrăcat!
Răstignire nu înseamnă neaparat pironire pe cruce ci inseamna să încerci sa trăiesti si sa mărturisești adevărul tare și răspicat! Să mergi tot timpul practic impotriva curentului ecumenist, filetismului, islamului terorist, corectitudinii politice, neo-marxismului, ateismului, homosexualității, pedofiliei….
Să mergi împotriva neadevărului!

2.08.2019