E tot mai greu să cred ce mi se spune,
despre orice în această lume,
fiindcă din somnul rațiunii am fost trezit,
de „pandemia” de covid!
Nimica din ce „știința” pe atuncea declara,
nu era logic și nici nu se lega,
cu ce știa oricare asistent ratat,
ce niciodată nu a practicat!
Și-au dat arama toți pe față,
fiindcă au pus frica de moarte în față
și ne-au servit minciuni de-a dreptul gogonate,
ca adevăruri, sau necesitate!
De atunci de toate mă îndoiesc,
până pot singur să mă dumiresc,
de este/poate fi real, adevărat,
iar dacă nu, cine și cum, e câștigat!
„Neamestecat” nu mai primesc nimic;
cred că e frig, doar de mi-este mie frig,
și nici atunci, căci ce aud, văd, sau simt, sunt simțuri și simțurile mint!
Am început retrospectiv ca să privesc
și am observat că toți te fraieresc;
cu barza care aduce părinților copii,
cu Moșul de Crăciun ce aduce jucării,
cu o „explozie inițială” care a reușit
nimicul să îl învie, să-l facă locuit!
Cu Darwin care a „demonstrat” ca primul om
a fost un cimpanzeu, ce-a coborât din pom!
Atunci poate că Amstrog n-a asenelizat,
Pământul poate nu-i o sferă, ci e plat
și pe-o orbită în jurul soarelui nu se învârtește,
ci este nemișcat, deloc nu se clintește!
Nu e ciudat că un popor înapoiat,
gigantice piramide într-un deșert a ridicat,
iar noi destepții de acum nu reușim,
la întrebarea „cum?” răspunsul să-l găsim?
În schimb le „știm” în viitor pe toate,
în galaxiile la mii de ani lumină îndepartate,
dar ne rămân necunoscute cum au fost și sunt,
locuri și zone, istoria, de pe acest Pământ!
Totul îmi seamăna cu mersul la o ghicitoare,
ce are o gura cu atât mai mare,
cu cât ce spune, hotărât și răspicat,
e imposibil de … verificat!
De aceea nu mai cred decât într-unul Dumnezeu,
în Duhul Sfânt și în Fiul Său,
în rest nu cred NIMIC din tot ce este spus,
de-i împotriva Cărții lui Iisus!
Sau dacă face de prisos,
încrederea, speranța în puterea lui Hristos,
ce s-a jertfit în marea Lui milostivire,
pentru această mincinoasă omenire!
Și de greșesc crezând în Dumnezeu?
Măcar nu fac la nimeni nici un rău!
Unii m-or crede doar că sunt nebun,
dar un nebun cu suflet bun!
În schimb de am dreptate, dacă nu greșesc,
eu sufletul mi-l mântuiesc,
căci neîncrederea în om, în omenire,
e drumul cel mai sigur înspre mântuire!
7.11.2024
Lasă un răspuns