Vremuri tulburi,Mii și mii,Fost-au ieriPână să vii; Dar odată ce-ai venit,Toate mi s-au desluṣit;Am aflat a mea cătare;Mi-ai fost far între hotare. Nu-nțeleg și nu-nțelegi,C-au fost mii de ani întregi,Când n-aveam nicio speranță,Toate fară importanță?! Însă tu ai fost lumină,Licărirea… Continuă lectura →
Când marea mi se face dor,De gând albastru, călător,Adie arșița nisipul,Și greu aș vrea să-mi treacă timpul; Și sufletul se umple tot,În caldul soarelui înot,Și plec urechea pe o scoică,Și valurile-mi sunt iar doică; Adorm o lacrimă ce vineȘi-o las… Continuă lectura →
Compasiune? Găsești la Dumnezeu,la oameni e minune mare,dacă mai dau pe tine un leu,de nu ești sigur pe picioare! Iubirea? Moare și ea ca un foc,fiindcă defectele răsar fară-ncetare,defecte ce nu au deranjat de loc,când erai tare pe picioare! Recunoștința?… Continuă lectura →
Te lupți mereu să fi iubit,iar rezultatul este un … flit,primit cam de la toți mereu,afară doar de … Dumnezeu! Pe care doar cu „resturi” l-ai hrănit,de timp și dragoste, necontenit,rămase de la aceia pentru care,după o viață ești, un… Continuă lectura →
Orice cavaler, chiar cel mai faimos,neînvins în lupte, oricât de curajos,are sub platoșea lui cea sclipitoare,o rană sângerândă, care îl doare! E rana de a nu fi îndeajuns iubit,ce s-adâncește nu doar părăsit,ci de fiecare dată când prințesa nu-ica aliat… Continuă lectura →
La început a fost cuvântul,iar la sfârșit este tăcereași poate uneori e gândul,ce mai alină un pic durea… Cuvântul înseamna împreună,tăcerea e singurătate!Cuvântul oamenii adună,tăcerea însă doar desparte! Când vorbele s-au terminat,e semnul clar a lipsei de iubire,tăcerea locul când… Continuă lectura →
Din cât de punctual tu ești,reiese cât, sau dacă, îl iubeștipe cel cu care ți-ai dat întâlnire!Întârzierea e lipsă de iubire, de interes, de un minim de respectsau uneori … de intelect!Acestea toți ar trebui ca să le știeși mai… Continuă lectura →
Prietenia, de toți lăudată,ar ține întreaga viață!Vise! De-i greu încercată,se destramă ca o ceață! Iubirea nu moare niciodată!E la fel, doar o dorință;moare încet, sau deodată,nu traiește din voință! Sângele apă nu se face!Da, dar anii îl diluiază!Pe copii orice… Continuă lectura →
Când cerurile în noaptea asta se deschid,cheamă-mă Stăpâne ca să urc la Tineși mâine, când ele iarăși se închid,lasă-mă acolo, unde noaptea nu mai vine! Nu merit eu, ca să trăiesc acolo, în veci,dar mi-ar plăcea, o sper și o… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
