Începând din primele zile ale Bisericii, precum într-o familie, s-a transmis „moștenirea”  la fel ca un petec de pământ, cu granițele bine stabilite, urmașilor!
Rolul fiecaruia din „familie” era bine stabilit, fiecare trebuia să conserve „moștenirea” și să-o lucreze, ca sa poată avea viață veșnică! Unii din moștenitori erau doar simpli lucratori, alții aveau un rol conducator, formator, avand Duh de la generațiile anterioare, primit prin punerea mâinilor.
Folosul pastrarii moștenirii, asa cum a fost de la începuturi, era pentru toți aceeași: posibilitatea mântuirii!
Schisma din 1054 a avut loc ca urmare a schimbării „granițelor” originale, a obiceiurilor, a obligațiilor doar pentru unii, așa că „biserica” catolică a transmis altceva generațiilor (lor) următoare, decât ce au făcut până la Schismă.
Un alt „petec de pământ,” o altă moștenire,  care este improbabil că dă „rod” tot mântuirea!
Luther și numai el, a observat că moștenește un „pământ” străin, metode, structuri nefirești și s-a depărtat de catolici. Insă în loc să revină la biserica ortodoxă care păstrase „granițele” intacte a căutat să le găsească după mintea lui, ratacind pe „moștenitorii” lui și mai tare!
Rătăcirea era destul de limpede pentru fiecare, așa că au apărut o puzderie de secte care la rândul lor nu făceau decât să caute granițele vechi, fără să se reîntoarcă la cei care le cunoșteau și le păstrau intacte de mii de ani!
De ce?
Din mândrie (în primul rând) și din lene! Pământul păstrat de la începuturi, „moștenirea,” trebuia lucrat de fiecare și nimeni nefiind mai sus decât altul, ba pentru că „cel ce vrea să fie primul trebuie să fie ultimul!” se cerea smerenie! Ori din 1054 până astazi toți papii, reformatorii, predicatorii…știu mai bine!
De ce nu poate ecumenismul funcționa? Fiindcă ar fi ca un CAP soccialist, unde s-au pus pământurile în comun si se încearcă să se obțină aceeași cultura chiar de pe pământurile care nu-s capabile să susțină o astfel de cultură! Prin metodele noi de lucru este posibil si probabil ca nici de pe pamântul bun să nu se mai obțină mântuirea ca rod! Lasând la o parte „buruienile” care ar invada „mostenirea” adevărată!
De aceea este mai bine ca fiecare să rămână acolo unde crede că e locul lui, pentru ca va fi personal  raspunzător de ce și unde a cultivat și mai ales rodul obținut îi va fi „hrană” pentru veșnicie, oriunde o va trăi!

30.01.2024