Ne-am hotărât  că 3 copii ajung, mai ales că unul dintre nepoți e la vârsta pubertății! Ca atare trebuia să scăpăm de pătuțul pentru copii, care ocupa foarte mult loc! Oricum era numai „depozit” de jucării, de dormit în el nici pomeneală; am un sforăit atât de soav și armonios, că nici un nepot nu s-ar lipsi de el, pentru nimic în lume!
Am dat un anunță că facem cadou acest pătuț și s-au anunțat o grămadă de doritori!
Și acum începe drama: dintre toți doritorii de diferite naționalități, că mă gândesc că mai rar îi cheamă pe nemți Lina sau Ibrahim, singurul care a și venit punctual la ora convenită, fost un Herr Schmidt Tobias!!!
Pentru toți cei dinaintea lui am așteptat de pomană și nici până acum n-am primit vreun mesaj că s-au răzgândit, sau că le pare rău, n-au putut ajunge samd!
Asta pentru cei care mă întreabă, sau sunt contrariați, cum de îmi plac nemții (nemții s-au născut și trăiesc în Germania- nu neapărat mor tot în ea)!
Sigur au și ei „uscăturile” lor dar în privința cuvântului dat, au mult mai puține decât alții! Și mai ales nu găsesc nici o plăcere în a încurca pe cineva doar ca să se amuze!

28.02.2024
* Un om un cuvânt!