Quo vadis?

20190803_012520

Lumea in care trăim nu mai este de mult o lume in care să se merită să trăiești! Eu unul sunt fericit ca nu mai am mult și nu-i invidiez de loc pe cei tineri!
Nu-mi găsesc locul intre oameni si gasesc tot mai rar un grup cu care sa ma identific! Nu sunt de loc dispus să fac compromisuri de dragul de a fi acceptat!
Eu sunt creștin ortodox și nu-mi doresc nici să fiu, nici să par altceva!
Asta implică sa spui „da la da” si „nu la nu”! TREBUIE să o fac si atunci mă izolez inclusiv de fratii de credința!
De cei mai multi dintre ei, care consideră ca compromisul, in toate, ca fiind calea cea buna! Daca prin ea iti merge bine, e bine!
Eu nu pot fi pragmatic!
Iisus nu a fost pragmatic, sfintii, martirii nu au fost pragmatici! Mai bine au murit decat sa le fie bine!
Adevarul trebuie rostit si aparat pentru ca El este Calea! Iar calea înseamnă rastignire, suferintă, părasire, singurătate….
Câti in Hristos v-ați botezat in Hristos v-ați si imbrăcat!
Răstignire nu înseamnă neaparat pironire pe cruce ci inseamna să încerci sa trăiesti si sa mărturisești adevărul tare și răspicat! Să mergi tot timpul practic impotriva curentului ecumenist, filetismului, islamului terorist, corectitudinii politice, neo-marxismului, ateismului, homosexualității, pedofiliei….
Să mergi împotriva neadevărului!

2.08.2019