Instalatorul a apărut pe neașteptate și abia ce i-am deschis ușa să-l poftesc la locul faptei că el deja spărsese și restul de perete și a închis apa blocului. Până am anunțat eu vecinii că nu mai au apa la bucătărie el terminase deja de tăiat țevile și de montat noul ceas și robinet, (nu, nu am stat de povești cu nici o vecină, ci efectiv instalatorul e un fel de Speedy Gonzalez între instalatori!) așa ca m-am reîntors să spun vecinilor că au din nou apă! Nu trebuie să vă spun cu ce priviri m-au luat în primire. Probabil nu așa de cumplite ca cele de peste două săptămâni când le spun din nou că le tai apa (rămân cu hrană si energie) pentru că cea mai iubită dintre soții nu-i mulțumită nici cu poziția actuală a ceasului și vrea totul cu câțiva centrimetrii mai sus!
A dispărut între timp și electricianul și am rămas cu sârmele prin pereți fără să fie și legate la contor ( adică am apă și hrană dar nu am energie!)
Întorși din Italia am luat-o de la capăt cu renovarea!
Speedy a venit a mutat ceasul și a plecat dându-mi de înțeles că de la el nu mai am ce aștepta decât factura! Cea mai iubită dintre soții s-a aliat cu zidarul și au hotărât că în bucătărie nu ne mai trebuie calorifer! Alt instalator alt chin, alt spart de pereți, lăsatul afară a apei din instalație, reumplere, aerisire, și o factură pe măsură astea toate ca să nu mai avem căldură! Pentru mine ar fi fost mai simplu sa punem termostatul caloriferului pe zero, dar eu n-am drept de vot, că ce stiu eu?!
În spatele caloriferului am dat de o cămăruță închisă în care am sperat să găsesc ceva bogații, în direcția aur, diamante… Si poate la alții chiar așa s-ar fi întâmplat (că tot timpul citesti prin ziar de astfel de surprize la renovari de case) doar că la mine nu au fost decât cateva cârpe, nici acelea foarte curate, pline de un praf negru! Probabil diamantele s-au transformat în cărbune, fiindcă nu-mi explic de ce ar face cineva o gaură în zid, ar zidi în ea o cutie de tablă cu usiță, ar monta caloriferul in fața ei, doar ca să ascundă niște cârpe?
Ne-am hotărât prea târziu să renovăm, dacă o faceam acum câțiva ani poate mai găseam praful acela de carbune în formă de diamante și ne luam o casă noua pe malul Egeei, gata renovată!
15.09.2025
introducere (lanțul de ghinioane)
partea întâia (robinet înțepenit)
partea a doua (Demolition man)
partea a treia (faianța)
partea a patra (…să răsară busuioc!)
partea a cincea ( Doamne Doamne!)
partea a șasea (a 13-a cu ghinion)
17 septembrie 2025 la 13:19
Tare neclar mi-e cu meseriasii de pe acolo. Poate povestea ta, condimentata cu amare ironii sa fie motivul, insa nu prea pricep mare lucru de cum se rezolva astfel de situatii pe la voi. E interesant spatiul acela ascuns. Cred ca se poate brodi o poveste despre el…
Altceva decat sa iti spun spor la treaba, nu prea stiu ce sa spun.
Si sa se rezolve mai rapid santierul ala!
17 septembrie 2025 la 15:28
E destul de simpla problema: nu prea mai sunt meseriasi iar oficial nu-i mai poti angaja pentru ca din cauza impozitelor au niste preturi de neurochirugi! Dar si oficial daca ii angajezi, astepti mult timp sa vina si probabil este intr-o „pauza” iar daca lucrarea e mai mare iti trebuie multe „pauze”
Cu gaura s-a lamurit pe vremuri era aerisire pentru camara doar ca cei care trebuiau sa o zideasca odata cu disparitia camarilor si-au facu viata mai usoara!