Felicitări mama mea dragă

20180606_180354

Felicitări mama mea dragă,
pentru volumul publicat,
însă puțini o să înțeleagă
durerea din care le-ai creat

Căci ai mai scrie poezie
dacă ai avea cui să vorbești?
Dar când trăiești ca în pustie
e calea să nu înnebunești!

Desigur mai este rugăciunea,
când Dumnezeu nu se ascunde,
însă puțini trăiesc minunea
și Îl aud când le răspunde.

Așa ajungi să transcrii gânduri
despre credință, familie, copii…
Așa se adună mii de rânduri
toți fiind convinși că-s poezii!

22.03.2018

Înmormântarea lui Rick

c2ef4cb7526c9b96f15c15b367344b1f_cemetery-clipart-transparent-png-stickpng-grave-clipart-transparent_2400-1278

Soarele raze răsfrânge
peste toți, peste sicriu,
o trompetă prelung plânge
și nimic nu pare viu!

În față un predicator
amintirile le încurcă,
cei cerniți la locul lor,
în gând sigur le descurcă!

Pe sicriu, apoi, cu zgomot,
se aud bulgări de pământ,
ca un cântec sec de clopot,
ce răsună din mormânt.

Cei veniți la înmormântare
se reîntorc iar înspre viață,
între timp o umbră mare,
groapa înghite hrăpăreață.

22.09.2017

La revedere Rick

 

La revedere Rick și-ți mulțumesc
că ai văzut doar omu
în mine
și nu cum sașii mulți gândesc:
„de Bläsch* să te ferești mai bine!”
Mă rog la bunul Dumnezeu,
acum,
să-ți ierte tot ce în viața ai greșit
să te primească în raiul Său,
precum
în casă ta, demult,
pe mine m-ai primit.
Vei fi cu noi mereu atuncea
când
cu Bitter cineva o sa ciocneasca!
La revedere Rick și poate pe curând
și
Dumnezeu în veci să te odihnească!

15.09.2017

*român

Un bolnav plângând în pat

20180521_190012

Ce e iadul?
Viața mea!
Nu îl simt pe Dumnezeu,
am uitat ce-i bucuria!
Nimeni
nu-i în jurul meu
să mă-întrebe când bolesc,
dacă nu doresc un ceai;
și
când lacrimi se pornesc:
„De ce plângi?
Spune?
Ce ai?”
Mi-este dor
de-o mângâiere
de-un sărut,
de-o îmbrățișare!
dar în loc,
primesc doar fiere!
Sau mai rău:
doar nepăsare!
Toți s-au învățat ca eu
să fiu cel care-i veghează,
însă nu sunt Dumnezeu,
ci doar om,
ce ades clachează.
Sunt bătrân
și
am obosit
să joc rolul ce mi-ați dat!
Mă simt slab și părăsit…

Un bolnav, plângând în pat.

31.01.2016

Bătrânii

elderly-man-peering-out-window-dark-night-as-waits-expected-arrival-clock-front-him-34192410

Viața nostră pare că a încetat!
A dispărut, sau ce-i cu ea?
Ce rost mai are? Oare nu-i păcat,
să o simțim, ca o pedeapsă grea?

Eu nu văd ce rost mai are?
Ce să aștept? De ce să lupt?
Zilele îmi sunt, toate, amare;
sufăr mereu! Neîntrerupt!

Ce mare bucurie să aștept?
De unde, când toți mă ocolesc?
Văd în priviri : ” Se dă deștept!”
când dau un sfat, la cei ce-îi iubesc.

Deci, experiența mea, de-o viață
tot ce știu, că am trecut prin multe,
n-are valoare, și produce greață;
nimeni n-având o clipă, să asculte!

Încurc, greoi fiind, fară de putere.
Fac planuri când de treabă mă-apuc.
Prea mult durează, ca să iasă o bere,
iar pe șosea, conduc încet și precaut!

Nu mai aud ades ce se vorbește
dacă întreb să înțeleg ce au spus;
semne își fac: „Bătrânul se dileşte”
îi vad, și-mi cade greu nespus!

Mereu bolnav de toate cele,
(O gripă, pentru mine nu e joacă!)
Curând voi fi doar oale și ulcele,
ferit de buruieni cu o placă!

Regretat sau plâns eu nu o să fiu,
n-aștept colivă, doliu, pomenire…
Vă iert dorindu-vă, până sunt viu;
să nu scăpați nici voi de îmbătrânire!
28.03.2017