Finis coronat opus!

Am facut două săptămâni de Concediu în Caraibe.
Prima a fost ca in rai, a doua ne-a aratat ca raiului pământesc i se duce foarte usor spoiala și devine uneori, contrariul.
In primul rând „s-a stricat” vremea.
Ma rog o zi cu ploaie nu-i mare brânză, mai ales ca se mai oprea si puteai face baie in ocean, fara probleme.
Doua, trei zile inourate, pot fi chiar placute, după ce te-ai „ars” in prima saptamâna.
Dar zile complet însorite nu au mai fost!
Au inceput sa apara valuri mari si dese (cu risc mare de decese).
Pentru cine stie sa inoate bine e chiar amuzant o ora, doua, dupa care lupta cu natura devine extenuanta și primejdioasa!
Sigur exista un salvamar, dar daca el a ridicat steagul rosu (și o făcuse), munca pentru el s-a redus la a sta cu ochii… pe celular.
Și fara steagul rosu cam tot aia facea, in majoritatea timpului, ca mai toti domenicanii angajati (exceptând chelnerii), incepand de la cel care spala trotuarul si terminând cu….fiecare !
Șoferii de trenulete inclusiv! Astia din urma mi-au dislocat cateva vertebre din cauza celularelor!
Treceau peste obstacolele de reducere a vitezei in loc sa nimereasca „cararea” dintre ele!
Cum ar fi putut cu ochii in celular?
Pentru cei care nu-s foarte buni inotători oceeanul agitat a devenit interzis de-a dreptul! Și cum foarte putini străbat zeci de mii de kilometrii ca sa faca baie intr-un pool cu miros de clor chiar daca e sub palmieri si are bar acvatic, zilele au devenit lungi si plicticoase!
Pescuitul meu programat cu grije si din timp, s-a tot amanat, ba din cauza ploii, ba a valurilor, ba din cauza mea, ultima dată!
Nu stiu cum, dar am reusit sa-mi stric digestia complet, astfel incat am scos din mine 3 zile cantitați imense de lichide, prin tot felul de deschideri, fara ca trei zile sa consum mai mult de o banana si un ceai pe zi!
O minune fiziologică in esentă, care pe mine m-a dus cu gândul la restul de 14 turisti morti anul acesta, cu simptome asemănătoare și cauză neelucidată!
Ca sa fie tabloul complet, am avut si doua cutremure dintre care unul de gradul 6!
Pentru ei normalitate, pentru noi care am trait pe cel din ’77, groază pură!
Cu o zi inainte de planificata reîntoarcere acasa, am fost la pescuit!
Nu am prins nimic deosebit, in schimb au fost multi pesti prinsi de noi cei 3 pescari. 28!

20190924_121907

Deosebit de anul trecut a fost ca pe o mare linistita, mie și numai mie, mi-a fost atat de rău încât m-am bucurat că ne-am reîntors la țărm mai mult decat de toti peștii prinsi!
Încoronarea ultimei săptămâni a fost insa anuntul ca Thomas Cook a dat faliment! Plus toate stirile adiacente venite din media.Oameni ținuti ostatici de hoteluri, eliberati de politie! Turiști dormind pe nisip, prin aeroporturi, interventii la nivel de consulat! De cele mai multe ori singura solutie …plata inca o data a concediului!
Cea mai grozavă dintre neveste a intrat in priza si zi si noapte a analizat toate posibilitatile pe care le avem, a incercat fara folos sa dea ochi cu reprezentantul agentiei care probabil ceruse de mult azil în Rusia, a constituit un grup de actiune ad-hoc cu alti „experti” in domeniu astfel incat in ziua check-aut-ului eram pregatiti cu tot ce trebuie pentru a prinde avionul netapati inca o data de 3000 de euro nerecuperabili prin nici-un proces sau asigurare!
In ziua respectiva insa a decurs totul fara probleme, fara ca cineva sa nu ne zâmbeasca si sa ne ureze tot binele din lume!!!
Abia in aeroport am aflat ca nu asta era „normalitatea” zilei, prin alte hoteluri!
Și ca sa incheiem concediu in nota dată avionul de Paris era mai batrân decât mine! Locurile nu erau in nici-un caz pentru un zbor transatlantic! Scaunul era asa de scurt incât trebuia sa te proptesti cu picioarele sa nu cazi de pe el! Pana am decolat imi amortiseră deja picioarele! E drept ca decolarea a durat peste o ora! Tractorul care a tractionat avionul pe pista si-a dat duhul si pana gasesti un altul sa-l traga de pe pista din Punta Cana …dureaza!
In Paris ne-am urcat in alt avion „Hop” spre Stutgart incurajându-ne unul pe altul ca daca pilotii si stewardezele

20190926_140346

zboara cu el, trebuie ca e sigur! Turbina din stânga troznea si zdrăngănea atat de tare incât eram convinsi ca echipajul e unul sinucigaș!
In timpul decolării s-a deschis usa de la cabina pilotilor iar copilotul a renuntat la manse pentru o clipa ca sa o inchidă!

Ca in filmele cu nebuni!
Dacă cititi rândurile de mai sus inseamna ca am ajuns totusi acasa!
Daca nu….

O zi de muncă…

romantic-cozy-hammock-istock_65652839_xlarge-2-e1542010975316

O zi de muncă ar mai fi
apoi voi decola spre mare
o zi cu frig, și intemperii
cu vânt tăios și fără soare!

Doar trupu-i la servici! Buimac!
Mintea, îmi e de mult plecată!
În Caraibe. Stă într-un hamac
și e de de briza mării legănată!

De  când o știu e tot plecată!
Trăiesc de fapt în două părți;
căci mintea de plăcut este legată
trupul de frig, noroi și bălți!

O zi de muncă ar mai fi!

10.09.2019

Circulație estivală

A7-Richtung-Norden-fast-vollstaendig-dicht_big_teaser_article

În concediu lumea pleacă;
doar rulote’ s pe șosea!
Când îi văd mi se apleacă,
eu mai am până oi pleca!

Unii târă un iaht, o barcă;
se îndreaptă înspre mare.
Alții mai sportivi încarcă,
biciclete. Vor plimbare!

Românii, merg înspre case,
cu mașini supra-încarcate!
Unii țin și-în brațe plase,
sigur nu le-au luat pe toate!

Printre ei rar câte unul
ca și mine: Rătăcit!
Merge la servici nebunul
singur, trist și plictisit!

15.07.2019

Caraibian filing

20181019_114217

Ploaie, soare,
vânt, caldură,
valuri, mare…
Geamandură!

Sâni obraznici,
funduri goale,
tipi puternici…
Acostare!

Feromoni,
șoapte de dor,
bar, hormoni…..
și-n dormitor!

Buze umezi,
tăvăleală,
zori de zi…..
cu Mahmureală!

Repetare:

Plaje, mare,
încercare,
provocare
de culoare,
acostare,
incitare,
nerăbdare,
dormitoare,
posedare.

Depravare!

16.10.2018
Punta Cana

Gânduri din DomRep

20181018_063921.jpg

Viața-i nedreaptă pe pământ
căci noi o vrem așa, se știe!
Unii nu au, ceilalți nu sunt
și fiecare vrea altfel sa fie!

Unii au mare, cum nu-i nicăieri
și nesfârșită vară, fără uscaciune,
mâncarea atârnă sus în palmieri,
invidiați fiind de întreagă lume!

La rândul lor si ei invidiază,
turiștii care vin din departări,
ca nu știu cât de greu lucrează,
sa apuce două săptămâni în alte țari!

Dacă ar putea ar emigra pe loc,
in țările de peste Atlanticul cel mare!
Ca sa trăiască închiși în bloc
și să muncească pân la epuizare….

Vor să trăiasca în „veacul viitor”,
unde muncim ascunși de soare,
pentru căldură și-un alt televizor,
pentru concediu si mașină mare!

Plata la toate acestea este fericirea,
care rămâne sub palmier uitată!
Și râsul de copil, neprihanirea,
ce nu se mai reîntorc vreodată!

19.10.2018
Punta Cana