lui Aki

Închid în continuare uşa după mine, (deşi cine să facă de acum o nefăcută?) şi nu îmi las papucii pe unde-mi vine, deşi nu-i nimeni, pe balcon să-i ducă!

Aştept să fiu cu bucurie întâmpinat, când vin acasă dintr-o deplasare şi dor îmi este noaptea de un lătrat, ce-ar însemna „Acuma-mi trebuie plimbare!

Telecomanda de televizor este neroasă şi nici nu mai dispare, iar păr nu mai avem vreodată pe covor, sub masă nu mai sunt fâşii mici de ziare!

Nu mă mai tem, când iasă la fumat, afară pe balcon, vreun cunoscut şi nici că vre-un nepot e „compostat,” fiindcă ce ştii ce ție ți-a părut!

Nu fac concediu doar când reuşesc, să îți găsesc întâi un loc în pensiune, ci pot pleca când îmi doresc, de-mi place, pot timp mai mult rămâne!

Cu toate astea nu-i de loc mai bine, e mai uşor, desigur şi-n casă mai curat, dar recunosc îmi este dor de tine, şi fără „suflet” casa se pare că-ai lăsat!

12.11.2023